joi, 10 decembrie 2009

Aiud - Râmeţ - Poşaga

În 16-17 mai 2008 am facut prima mea tura cicloturistică cu durată mai mare de o zi. Am ales munţii Trascău şi împreună cu Florin am stabilit 2 obiective: Vânătările Ponorului şi Huda lui Papară. Florin a mai făcut traseul acesta cu ceva ani în urmă şi ne-am gândit că ar fi propice pentru iniţiere.
Am pornit dimineaţa din Aiud, pe traseul clasic Sloboda - Râmeţ. Acest traseu este deosebit prin faptul că-mi aminteşte de perioada liceului când l-am parcurs de nenumărate ori, fiind o urcare de aproximativ 20 de km. Prima porţiune de 5 km Aiud - Izvorul de aur o parcurgeam in vacanţele de vara din liceu de 3 - 4 ori pe săptămână.
De aici după parcurgerea unui platou cu vedere spre Cheile Aiudului, ajungem in pădurea Sloboda şi la popasul cu acelaşi nume.De la popas se termină drumul "asfaltat" şi se continuă cu un drum judeţean/forestier care urcă prin padure pană la intrarea in satul Râmeţ, un adevărat muzeul al satului incă locuit. Am luat masa la izvorul de sub Pleaşa si apoi ne-am continuat excursia pana in satul Brădesti. Aici, in "centrul" satului am cotit la dreapta spre Vânătare - o cascada de culoare vânătă care se scurge pe peretele calcaros De aici am coborât pe o carare cam abruptă prin pădure spre satul Sălciua, am trecut pe la Huda lui Papară care din pacate nu se mai poate vizita din lipsa unei infrastructuri corespunzătoare.
De aici a urmat quest-ul gasirii unei pensiuni. Fiind sâmbată, pensiunea din Sălciua era ocupata şi asa ca ne-am vazut nevoitit sa cautam in Poşaga. Cu bunovointa sătenilor aflaţi la una din "bibliotecile" satului unde fiecare "citea" câte-un pahar de ceva, ne-a fost oferită o casă mobilată şi utilată dar nelocuită spre folosire. Dimineaţa am admirat rezervaţia naturala Scăriţa Belioara si apoi ne-am intors prin Poşaga, am coborât pe Valea Arieşului pană la Buru unde am trecut râul şi apoi prin Colţeşti pana in Aiud.
Ca orice începator, fiind prima tură mai lungă, nu am conştientizat importanţa echipamentului adecvat şi am neglijat achiziţionarea unui portbagaj şi a getuţelor pe acesta. Am ales o variantă low cost - ghiozdanul, lucru care s-a făcut simţit incă din prima zi şi mai ales in cea de-a doua cand umerii mei au inceput să protesteze, astfel încât luni când am revenit in Cluj mi-am cumpărat portbagaj si gentuţe.
Harta traseului:

Bike route 402273 - powered by Bikemap 

Dani

marți, 10 noiembrie 2009

Ţara Moţilor - Ţara Zarandului

Pentru că a sosit o vreme mai puţin prielnica pentru scoaterea bicicletei, pot sa va povestesc de o ieşire de-a noastră mai veche.
Este vorba de o ieşire de weekend în ţara lui Avram Iancu.
Cu bicicletele în maşină ne-am îndreptat intr-o sâmbătă (31.05.2008) dis de dimineaţă spre oraşul Câmpeni (Jud. Alba). După ce am scos meridele din maşină şi ne-am echipat corespunzător, am început traseul din centrul Câmpeni-ului. Am urmat DN 75 pentru câţiva kilometri după care am cotit la stânga pe drumul lui Avram Iancu (DJ762) spre comuna Avram Iancu. Dupa câțiva km am făcut o mica abatere de la traseu, spre stânga, pentru a vedea Cheile Morilor. Acestea sunt niște chei de mici dimensiuni, dar plasate într-o zona extrem de liniștită.


Dupa vizitarea cheilor am revenit la DJ762 si am continuat spre com. Vidra. In cadrul comunei Vidra, într-un satuc situat pe partea stângă a DJ762, am admirat Cascada Pișoaia, unde de pe o creasta de care se mai agață încă câțiva brazi, apa se revarsă de la aprox. 20 m într-un mod absolut încântător.


In zona, la câțiva km. în direcția com. Avram Iancu puteți admira Dealul cu melci, un recif în care din perioada cretacica au rămas golurile lăsate de mii de melci adunați pe fundul unei mari.


La câteva minute după acestea se găsește la drumul principal un Muzeu Memorial a lui Avram Iancu. La intrarea în comuna Avram Iancu am urmat un drum comunal (DJ762) neasfaltat și în urcare pentru a trece dealurile spre loc. Bulzeștii de Sus din jud. Hunedoara. Drumul este plăcut, în urcare și cu priveliști încântătoare spre văile Arieșului Mic si a Vidrișoarei.

Dupa ce am trecut dealurile an ajuns în Tara Zarandului si am coborat spre Baia de Criș unde am vizitat Casa Muzeu a lui Avram Iancu.


Din Baia de Criș am urmat drumul E79 in directia Brad, dar in cativa km. am mai facut un popas încărcat cu istorie la Tebea, la Gorunul lui Horea sau "Panteonul Morților" cum este numit locul. Aici tin sa fac o succinta prezentare istorica. Locul are o ridicata importanta istorica (în special pentru noi ardelenii) pentru ca in 1784 Horea, la pavaza coroanei gorunului ii cheama la rascoala pe motii adunati, care nu mai suportau asupririle stapanirii fara drept a tarii lor. In plus tot aici se gaseste mormantul lui Avram Iancu rapus in 13 septembrie 1872. De-a lungul istoriei au mai existat reprezentanți ai puterii în țara noastră care au ținut sa planteze goruni in "Panteonul Mortilor", singurii ca merita menționați fiind Regele Ferdinand si Regina Maria. Din pacate in anul 2005 o furtuna a doborat ceea ce mai ramasese din coroana gorunului lui Horea. Las pozele sa continue prezentarea ("Tebea, inima de neam si tara..."):



De la Tebea am continuat spre Brad, dar numai la câțiva km am virat la stânga spre satul Ribicioara pentru a-l vizita pe bunicul lui Dani. A fost o după-masă și o seara incantatoare, petrecuta în compania unor oameni placuti cu puternici rădăcini romanești. In schimb, a fost trist sa vedem încă unul din sutele de sate românești, care se sting din lipsa locuitorilor și din lipsa unei politici sănătoase a statului, de a menține în viata satul și moștenirea poporului roman. Ziua s-a încheiat la un pahar de bere ascultând povestiri din viata bunicului .
A doua zi dis de dimineață am vizitat Cheile Ribicioarei împreună cu verișorul lui Daniel. In chei pe alocuri se întâlnesc pereți calcaroși foarte abrupți și în zona poate fi vizitata o peșteră cu formațiuni de tipul stalagmitelor si al stalactitelor.

Dupa ce ne-am întors din chei, ne-am luat rămas bun și am plecat spre Brad de unde am urmat drumul spre Abrud prin comuna Buceș. Deși la prima vedere trecerea din Tara Zarandului in Tara Moților se prevestea destul de abordabila, vremea ni s-a împotrivit. Pana in comuna Buces vremea a fost cu noi și drumul are o urcare destul de ușoară care trece prin niște zone de deal destul de pitorești.


Urcând spre Buceș vremea a inceput brusc sa se schimbe. In decurs de doar cativa km. a trebuit sa ne adapostim sub un pod de o rafala violenta de ploaie care ne-ar fi udat leoarca. Desi sub pod nu era cel mai primitor mediu, a trebuit sa stam mai bine de o ora. La un moment dat ploaia parea ca s-a potolit si ne-am incumetat sa ieșim sa ne continuam traseul. Dar binenteles, cu vremea nu trebuie sa te joci. Peste cateva minute si doar cateva sute de metri parcursi a inceput sa cada gheata. Cum pana acum pe traseele noastre n-am fost lipsiti de noroc, am gasit o statie de autobuz proaspat renovata unde ne-am adăpostit. Aici, sub pavăza ei am putut contempla o multitudine de afise electorale Made in judetul Hunedoara.




Am fost martori la una dintre cele mai puternice ploi cu grindina din ultimii ani, cel puțin în ceea ce ma privește. In jur, sătenii se căzneau sa desfunde toate șanțurile din jurul caselor și acareturilor pentru a permite apelor sa iesa din curți. Unii au găsit soluția de a deschide larg porțile pentru a permite apei sa iasă. Pe unde înainte era uscat acum curgea câte un șuvoi de ape demn de a fi comparat cu un parau de munte.


Dupa potolirea ploii am reluat drumul (care de altfel era proaspăt reabilitat) spre Abrud. Trecerea spre Tara Moților prin Pasul Vulcan a fost însoțită si de peisaje frumoase, chiar dacă ploaia se terminase doar de putina vreme. Iata și doua instantanee cu muntele Vulcan în fundal:


Odata trecut pasul, drumul coboară pana în Abrud de unde după mai bine de 10 km se ajunge în Campeni.
Harta traseului este :



Bike route 391016 - powered by Bikemap 

Florin

luni, 12 octombrie 2009

Tur Muntii Rodnei

Am plecat vineri seara (11.09) din Cluj cu bicicletele pe mașina lui Florin pana la o pensiune din Telciu (nu-i scriu numele pentru ca nu merita) unde urma sa ne întîlnim cu Misu pentru a porni dis-de-dimineața pe traseu.
Prima problema, centura Gherla (proaspăt inaugurata si închisă ne-a întîrziat cu aprox 30-45 min) a dus la a 2-a problema: rezervarea de la pensiunea de mai sus "s-a pierdut" și au dat camerele. Din bunătatea patronului am primit alte "camere" și un mic dejun din partea casei. Noaptea, Florin l-a pescuit pe Misu de la "gara" îndrumat fiind de un localnic cu privirea cam tulbure si o localnica care întreba "uniiie meret?"
Dimineața ne-am echipat și am plecat pe traseu pe la 10 - 10:30.
La prima urcare, Pasul Setref (814 m), Cristi mi-a zis ca țăcănitul bicicletei lui Misu nu-i inspira încredere, asa ca, o coșarcă de la axul pedalier a cedat și ne-am văzut nevoiți sa cautam în Borsa, sambăta la 14, un service de biciclete (nu aveam nici chei pentru operațiunea asta si nici coșarcă de schimb). De la un service de mașini am fost îndrumați la piață "la rusi", de la rusi ne-am întors la service unde un bucureștean cu privirea fericita ne-a ajutat sa remediem problema în cele din urma cu o sudura în argon. Dupa 2-3 ore întîrziere am reluat călătoria cu urcarea pe pasul Prislop.
Urcarea pana la 1416 m și problema tehnica si-au spus cuvîntul astfel ca am ajuns în vîrf pe inserate.
Ne-am dat seama ca varianta 1 de traseu care includea și pasul Tihuta, numita popular si "cojones" a picat si împreună cu aceasta și cazarea plănuită lîngă Iacobeni (mai aveam cam 60 km). Asa ca am luat decizia sa abordam varianta "easy" care includea pasul Rotunda (1271 m) și sa oprim la prima pensiune întîlnită în cale. Ne-am echipat corespunzător și ne-am lansat intr-o coborîre nocturna în necunoscut. Un filtru de politie care viza probabil hoții de lemne ne-a îndrumat spre hotelul Maryo & Ema din Carlibaba unde ne-am cazat.
Dimineața am fost incantați sa mai vedem în fata pensiunii doi cicloturiști porniți din Moldova (Putna) și care se îndreptau spre Slovacia.
Am incalecat si am pornit inapoi in directia din care am venit pentru a ajunge in intersectia cu drumul DN17D pentru a urca in pasul rotunda. Urcarea de 7-8 km spre Rotunda este foarte placuta, totusi cred ca in zilele lucratoare, pe drumul de calcar se perinda autospeciale pentru transportul masei lemnoase. Coborarea spre loc. Valea Mare si Sant arata chiar mai bine decat urcarea.
Drumul se intalneste ulterior cu un firicel de apa pe care-l insoteste spre com. Sant.
In Rodna am gasit o harta draguta a zonei in care erau marcate mai multe trasee accesibile pe bicicleta - din pacate nu am vazut harta si in librarii sau pe net asa ca o sa ne multumim cu o poza.
De la Sangeorz-bai drumul continua in relativa coborare pe valea Somesului Mare prin Nasaud pana in Salva unde am cotit dreapta spre Telciu. Am trecut prin satul Cosbuc unde am oprit cu casa memoriala a poetuluipentru a recupera masina si a-l plasa pe Misu la "gara".
In total am facut 205 km. Harta traseului:

Bike route 402286 - powered by Bikemap 

Dani

vineri, 4 septembrie 2009

Aiud - Buru - Baisoara - Cluj - Recea - Simisna - Tg.Lapus - Grosii Tiblesului - Botiza - Viseul de Sus

Traseul in discutie a fost parcurs in intervalul 4-8 august 2009. Obiectivul fixat: traversarea zonei Maramuresului si a muntilor Rodnei. Componenti ai echipei: Florin, cu experienta in domeniu si eu in rolul debutantului.
Prima zi, 4 august: Punctul de plecarea a fost fixat in Aiud, acasa la Florin. Poza de start care afiseaza si armamentul din dotare: Asadar debut in traseul de cucerire al Maramuresului. Pornim cu voinicie spre iesirea din Aiud pe directia Buru, vremea ne este prietena, privelistea din fata promite incantare: Traversam satul Livezile si cativa kilometri mai tarziu suntem incadrati de cheile Aiudului. Peretii cheilor sunt impresionanti. Urmeaza satul Coltesti si ne aflam in zona muntilor Trascau. Acestia includ formatiuni stancoase spectaculoase. Satul Rimetea beneficiaza de o incadrare naturala de exceptie fiind situat intre doua masive stancoase, cel de pe partea dreapta in directia de mers incluzand si formatiunea denumita "Piatra Secuiului". De apreciat este si satul Rimetea in sine, bine intretinut, curat, pitoresc, locuit in general de supusii unui alt tricolor. Lasam in urma Rimetea si dupa cativa kilometri punctam din nou la capitolul formatiuni stancoase spectaculoase, de data aceasta Coltii Trascaului: Continuand parcursul atingem Buru care marcheaza trecerea din judetul Alba in Cluj. Restul traseului pana in Cluj Napoca se desfasoara sub nori grei de praf lasati in urma de vehiculele care lucreaza la autostrada. Strabatem localitatile Surduc, Iara, Baisoara, Savadisla si in final Luna de Sus. La orizont se profileaza Clujul, care va incheia prima zi din epopeea maramureseana. Undeva intre Buru si Cluj inregistram si prima defectiune tehnica, anume genunchiul meu drept care in lipsa unui antrenament adecvat ridica tot mai des obiectii. Intrarea in Cluj o facem prin Floresti unde luam si cina la un restaurant italian. De aici traversam buna parte din oras si ajungem in Marasti unde vom innopta. Ne aflam la Florin acasa. Nevoia de odihna este maxima, genunchiul imi da de inteles ca nu este in acord cu aceasta tura. Il reduc la tacere cu Ben Gay si o fasa elastica peste. Somnul ne fura repede.

Ziua doi, 5 august: Trezirea se face la o ora prematura . Inviorare, mic dejun(pe cat posibil consistent; intentionam sa facem ceva miscare in cursul zilei) si pe cai. Poza care marcheaza startul acestei manse urmeaza:


Optimismul este ferm intepenit pe fetele noastre. Avem si o mica lista de cumparaturi. Vom achizitiona un cort. Planul de bataie este ca pe cat posibil sa ne cazam in stabilimente solide, insa este bine sa fim pregatiti pentru exceptii. Parasim Clujul nu foarte devreme pe iesirea spre Chinteni cu 3 kilograme de cort mai grei decat in ziua precedenta:

Urmeaza, pret de cativa kilometri, o desfasurare de delusoare golase si lasam in urma Chinteni-ul: Drumul continua cu urcari si coborari line, peisajul in continuare deluros cu mici petece de padure: Traversam o intersectie in apropierea localitatii Vultureni si in fata se infiinteaza prima proba de foc pentru tanarul debutant interpretat de mine: o ascensiune sustinuta pe 3 kilometri. Dramatismul situatiei este amplificat de starea de indispozitie a genunchiului drept. Lucrurile decurg bine, atingem varful problemei unde ne asteapta deschiderea panoramica de mai jos:

Urmeaza partea fericita a oricarei urcari, coborarea. Traseul taie satele Panticeu si Recea; ne apropiem de granita judetului Cluj cu Salaj-ul. Iesind din Recea ne intampina dealul Jurcii cu o noua urcare. Ultima asezare umana inainte de a parasi judetul Cluj este Ciubanca. Zona aceasta din nordul judetului Cluj are un aspect destul de trist, satele sunt relativ pustii, cu multe gospodarii aflate in paragina; extrem de rar ai sansa sa vezi un localnic si aproape deloc tineri. Iesirea din judetul Cluj, care se produce cativa kilometri dupa Ciubanca, are loc pe teren accidentat. Din motive administrative necunoscute pe o portiune de 1,5 kilometri dupa iesirea din Ciubanca drumul poate fi doar aproximat din cauza lipsei asfaltului. Imediat dupa intrarea in judetul Salaj facem jonctiunea cu o noua artera asfaltata care ne indreapta spre localitatea Simisna. Intrarea in judetul Salaj se face sub cele mai bune auspicii: Florin inregistreaza prima pana din traseu, asa ca urmeaza oprirea la standuri si operatiunile de reabilitare a monopostului, desfasurate pe o margine de drum in Simisna. Operatia reuseste, rulam din nou si atingem localitatea Rus, situat pe malul Somesului Mare.
Relieful este deluros, acoperit de paduri. Imediat dupa traversarea Somesului intalnim drumul european E58 pe care il urmam pana in apropierea asezarii Glod. Aici cinam la un popas turistic asezat la drumul principal. Inainte de caderea noptii traversam si satul Barsaul Mare ziua incheindu-se odata cu intalnirea pensiunii Cristina, la marginea lui E58. Aici ne vom petrece noaptea. Conditiile de cazare sunt decente, urmeaza dusul multasteptat, pentru mine bandajul cu Ben Gay, si somn adanc.

A treia zi, 6 august: Trezirea cu operatiunile aferente, micul dejun si pregatirile de plecare. Asa aratau imprejurimile in acea dimineata mohorata(plouase in timpul noptii):

Urmeaza poza de start: si suntem din nou la treaba. Drumul inainteaza printre dealuri impadurite tot mai semete, traversam satul Galgau unde parasim drumul european si ne apropiem de Poiana Blenchii, o asezare pitoreasca aflata la granita nordica a judetului Salaj cu Maramures:

Ne aflam pe o portiune temperat-ascendenta, cadrul natural este incantator si sub aceste auspicii lasam in urma judetul Salaj si executam primele curse de pedala in judetul Maramures, obiectivul declarat al turului. Veridicitatea intamplarilor relatate o redau urmatoarele ilustrate:
Suntem asadar pe taram maramuresan iar formatiunile de pe fundalul pozelor sunt cheile Babei, poarta de intrare in Maramures. Reluam parcursul si in cativa kilometri Florin marcheaza o noua pana inaugurala (dupa modelul celei din ziua precedenta, la intrarea in judetul Salaj ):

Repornim, drumul este ondulatoriu, cu urcari si coborari domoale, flancat de dealuri impadurite. Astfel intram in localitatea Coroieni unde abordam o urcare abrupta la finalul careia ne asteapta o perspectiva asupra imprejurimilor:

Ne avantam din nou in necunoscut, cu destinatia Targul Lapus. Drumul este placut, deloc solicitant, aerul curat si totul in jur verde: In continuarea traseului traversam Targul Lapus si ne apropiem de zona montana pe directia Suciu de Sus, Grosii Tiblesului: La iesirea din Targul Lapus, dupa o scurta ascensiune abrupta, ajungem pe un platou care ofera o perspectiva deosebita a zonei. In fundal se vad piscuri, de jur imprejur platoul fiind inconjurat de dealuri impadurite: Sub amenintari atmosferice intram in satul Suciu de Sus unde suntem nevoiti sa stationam. Incepe ploaia si vom putea continua abia doua ore mai tarziu. Planul nostru de a atinge satul Botiza inainte de caderea noptii este serios periclitat de ultimele desfasurari. Parcurgem distanta pana in Grosii Tiblesului intr-un ritm sustinut, profilul drumului fiind usor ascendent. Aici se termina asfaltul si incepe partea cea mai dramatica a povestirii: asaltul pasului Botiza. Ascensiunea incepe destul de bland iar cadrul natural ofera prilej de incantare. Din cauza ploii proaspat cazute efortul necesar inaintarii creste. Incet, etajul de foioase lasa loc celui de conifere iar peisajul este tot mai spectaculos. Ne aflam in plina salbaticie si caderea noptii ne face sa realizam ca nu avem inca un loc de campare devenind tot mai clar faptul ca va trebui sa atingem pasul pentru a gasi un loc de asezat cortul. Padurea abia lasa loc drumului. Ultimii kilometri inaintea pasului sunt de dificultate crescuta, ascensiunea este mai pronuntata iar acumularea apei face extrem de dificila traversarea pe doua roti a anumitor zone de drum. Continuam, Florin mereu in fata, eu incercand sa tin pasul; o bucata buna de drum mi-o petrec impingand bicicleta insa intr-un final apoteotic atingem varful. Asa aratam la finalul acestei manse: Avem placuta surpriza sa gasim un mic adapost de lemn care ne scuteste de asamblarea completa a cortului. Mancam la repezeala, imbracam haine uscate, asezam cortul si ne scufundam intr-un somn adânc. Asa arata tabara noastra de pe pasul Botiza in acea noapte: A patra zi, 7 august: Ma trezesc in zgomotul domol al ploii. Adapostul asta este o binecuvantare. Trezirea este totusi prematura asa ca urmand exemplul lui Florin ma afund in sacul de dormit. Facem ochi in conditii atmosferice mai putin vitrege. E timpul. Strangem tabara, imortalizam momentul in urmatoarea ilustrata: si incepem coborarea spre satul Botiza: Suntem in inima Maramuresului, una dintre cele mai pitoresti zone ale tarii, renumita pentru peisaje, ospitalitatea localnicilor si bisericile de lemn construite intr-un stil unic, recunoscut international. Cateva exemple urmeaza: Ultimele doua exemple apartin localitatii Bogdan Voda, unde am si luat pranzul. Zona merita efortul vizitarii, satul este bine intretinut si plasat intr-un cadru natural incantator. Continuarea traseului ne aduce in fata unei noi etape de catarare, de data aceasta este vorba de pasul Bocicoel, dupa iesirea din Bogdan Voda spre Visee. Urcarea nu este lunga insa este foarte abrupta. Efortul escaladarii este pe deplin rasplatit: Urmeaza coborarea spre satul Bocicoel intr-un decor marca Maramures: Se apropie seara si noi bifam Viseul de Jos in itinerariul traseului: Un exemplu de poarta maramuresana: In departare se profileaza piscurile Rodnei: Caderea serii ne gaseste la intrarea in Viseul de Sus. Aventura maramuresana isi consuma actul final: Ramane de rezolvat problema cazarii. In cautarile noastre descoperim o statie de linie ferata ingusta, de mocanita, reabilitata in scop turistic care in lunile de vara face traseul vaii Vaserului. Locul este impanzit de turisti, ultima cursa pe ziua in cauza porneste in mometul in care noi ajungem. Gasim cazare in apropierea liniei la o pensiune pe care personal am gasit-o incantatoare(avea o terasa generoasa). Sfarsim ziua cu un dus prelungit si petrecem noaptea intr-un somn trainic. A cincea zi, 8 august: Dimineata ne gaseste pe terasa pensiunii, in compania cafelei; momentul coincide cu o noua cursa de mocanita incarcata cu turisti: Urmeaza plecarea spre gara din Viseul de Jos unde vom lua trenul spre Cluj: Drumul parcurs de tren din Viseul de Jos spre Salva ofera o experienta unica. Peisaje de un pitoresc aparte se succed in ritm ametitor. Acestea vor face obiectul unei noi ture, respectiv postari. In Slava schimbam cu un accelerat care ne transporta in siguranta pana in Cluj.

De aici, cu bicicletele instalate pe portbagajul masinii, pornim spre Aiud inchizand circuitul. Final de tura ce marcheaza inregimentarea mea in randul iubitorilor de cicloturism. Harta traseului(figureaza parcursul pe bicicleta):


Mihai
Copyright ©2015 - Aselenizare. All rights reserved.