luni, 27 septembrie 2010

Transalpina - Munții Parâng

Toamna aceasta am profitat de ultimele zile mai călduroase şi am reuşit sa facem împreună cu Vlad si Cristina o ieşire pe şoseaua Transalpina, DN 67C, care leagă mun. Sebeş (jud. Alba) de oraşul Novaci (jud. Gorj). Lucru interesant este faptul ca drumul trece prin munţii Parâng urcând pana la altitudinea de 2160 m.
Am pornit de la Obârşia Lotrului (jud. Vâlcea), iar ca punct intermediar am stabilit Staţiunea Rânca în Gorj. Iniţial stabilisem să pornim de la Lacul Oașa, dar datorită faptului că drumul de 23 de km de la Lacul Oașa pană la Obârşia Lotrului este în mare parte asfaltat şi datorita faptului ca eu mai parcursesem cu Dani acest drum pe bicicletă i-am convins pe cei doi sa pornim de la Obârşie. De la Cabana Obârșia Lotrului de unde am parcat maşina am pornit spre Petroşani, la doar 2-3 km am virat la stânga și drumul a început sa urce pe valea râului Lotru. Aici, Lotrul nu este mai mare decât un pârâu de 3-4 metri lăţime.
După doar încă câţiva km. drumul se intersectează la dreapta cu un alt drum, care poarta marcajul cruce roşie şi care duce la Lacul Câlcescu (1940m), o derivaţie la stânga a acestui drum pe un afluent al Lotrului duce şi la Lacul Cărbunele. Noi nu am urmat acest drum ci am continuat la stânga pe DN67C. În următorii 3 km drumul urca cam 7 curbe de nivel. Peisajul începe sa arate din ce în ce mai bine:
Transalpina trece de mai bine de un an prin ample lucrări de reamenajare şi porţiunile asfaltate se întretaie cu porţiuni la care doar terasamentul drumului este refăcut. Ajunşi la altitudinea de peste 1800 m, golul alpin începe să se facă simţit.
Deşi refacerea şi asfaltarea drumului este un câştig pentru români şi poate şi pentru turismul care speră sa aducă deopotrivă străini şi români în zonă, în ceea ce priveşte cicloturiştii, aceştia cred că vor trebui sa fie mult mai atenţi la puii de Schumacher care conduc prin zonă sau la fel de periculoşii, dar mult mai simpaticii şoferi furaţi de peisaj.
În jurul altitudinii de 1915 m am ajuns la intersecţia cu un drum care coboară foarte lin spre zona Munţilor Latoriței. După cum arată zona şi drumul, o ieşire în aceasta zonă a urcat multe poziţii în lista "to do" din 2011. În mai puţin de 1 km, se deschide o zona cu vedere amplă spre bazinele Latoriței, Latoriței de Mijloc şi spre M-ţii Muntinului, unde am profitat de o jumătate de ora de răgaz pentru a ne imprima pe retină peisajul.
De aici am continuat spre Vf. Cărbunele II, la poalele căruia se pot observa 2 mici lacuri, care se numără printre sursele Latoriței de Mijloc.
Drumul continua spre Vf. Muntinului (2113m) şi coboară undeva la peste 150 de metri pe verticala pentru a reveni cu o ultima urcare susţinută spre Pasul Urdele (2160 m).
Urcarea este un bun prilej pentru a admira peisajul cu Vf. Mohorul pe fundal.
În Pasul Urdele situat lângă Vf. Urdele (2228 m) am mai găsit încă nişte mici urme de zăpadă. Din Pasul Urdele drumul mai parcurge 2 km în judeţul Vâlcea, de unde se zăresc, mici precum nişte furnici, cabanele din staţiunea Rânca. Intrarea în jud. Gorj întâmpină călătorul cu Vf. Păpuşa, din zona căruia pe versantul sudic, se amenajează o pârtie de schi de câteva sute de metri.
Pârtia are baza chiar la ultima curba înainte de intrarea nordica în Staţiunea Rânca.
Nu vreau sa supăr pe cei din zonă, dar la Rânca planul de dezvoltare zonala a permis construirea unor cabane private sau în scop comercial, majoritatea lipsite de un design specific montan. Cred ca unicul scop a fost acela de a aduce bani dezvoltatorilor pe seama unor "turişti" veniţi în principal pentru a consuma băuturi cu "temperaturi înalte" şi mititei fără număr, fără număr.Regula este întărită şi de cele câteva excepţii din zona.
După o masa binemeritata am încheiat ziua cu sforăit. A doua zi a urmat întoarcerea spre maşină exact pe acelaşi traseu. Din păcate dimineaţa destul de răcoroasa ne-a întâmpinat cu o pălărie de ceata pe Vf. Păpuşa.
Urcarea spre Pasul Urdele a reuşit sa "încingă"motoarele. Sus a trebuit sa schimbăm tricourile pentru a nu simţi frigul pe coborârea spre Lotru. În ceea ce privește coborârea, aceasta este de vis, zonele asfaltate permit intrarea cu viteză în şicane, iar în celelalte zone este binevenit să fii pe un mountain bike.
După ce am coborât spre 1850 m, ceaţa a dispărut şi drumul spre maşină nu a durat mai mult de o ora.
Traseul iniţial stabilit îl ataşez mai jos, recomand cu căldură începerea lui cel puţin de la Lacul Oașa, iar dacă timpul permite, chiar din Sebeş:

Bike route 700043 - powered by Bikemap

Florin L.

marți, 14 septembrie 2010

Muntele rece - Chicera lui Matei

Duminică m-am bucurat din nou de harta cu trasee de bicicletă în jurul Clujului. Dacă cu o lună în urmă am făcut traseul de pe creasta dintre cele doua Someşuri, acum ţinta mea a fost creasta dintre Someşul Rece şi Valea Ierii. Harta oferă mai multe trasee în aceasta zonă, dar nici unul din cele "predefinite" nu m-au mulţumit, aşa că m-am hotărât să combin mai multe trasee şi să mă decid la faţa locului pe unde să o iau în funcţie de cum evoluază lucrurile.
Ca punct de plecare am ales valea Someşului Rece la intersecţia cu drumul care urcă la mănăstirea Muntele Rece. Traseul începe cu o urcare susţinută spre sud pe asfalt, trece de intersecţia cu drumul care şerpuieşte spre manastirea Muntele Rece si continuă prin satul Mătesti. Dupa ieşirea din sat asfaltul dispare şi îşi fac apariţia coniferele.
Altitudinea deja se scrie cu 4 cifre dupa doar 8 km (am pornit de la aproximativ 500 m altitudine), dar peisajele idilice ma duc cu gândul la cabana de la munte unde mi-ar plăcea să ma retrag la bătrâneţe.

Drumul merge pe lângă pârâul Râsca Mare in direcţia vest paralel cu valea Someşului Rece, trece pe langa varful Muntele Rece (1223m) astfel încât am ocazia să văd pe versantul vecin satul Mărişel şi traseul de care pomeneam mai sus pe care l-am parcurs in urmă cu o lună. Pe drum sunt cel puţin 3 izvoare care ma ajuta sa fac faţă temperaturii ridicate.
Aici natura mă răsplăteşte din plin cu afine si merişorare.
De la Chicera lui Matei (1409m) plănuiam să încep coborârea dar farmecul peisajelor şi a traseului m-au făcut să nu-mi dau seama că  am ratat drumul care cotea dreapta spre Măguri-Răcătău aşa că am continuat pe drumul meu admirând peisajele.
Din fericire un localnic m-a lămurit că ma îndreptam spre cătunul Dobrin şi mi-a indicat un drum pe care se poate coborî în Măguri-Răcătău. Am trecut de nişte cai care-mi blocau calea şi priveau nedumeriţi animalul pe 2 roţi care trecea pe langa ei
M-am mai oprit pentru o clipă să admir capiţele de fân aşezate parcă cu mâna.
Am ajuns în satul Măguri-Răcătău unde am fost întâmpinat de câţiva tineri cu tradiţionalul salut: "Ţi se-nvârte roata!" şi de aici am coborât pe valea Someşului Rece până la punctul de plecare.
Harta traseului

Bike route 696976 - powered by Bikemap 
Copyright ©2015 - Aselenizare. All rights reserved.