miercuri, 2 noiembrie 2011

Valenbisi

Valenbisi este modul ideal de a te deplasa in Valencia, fie ca ești localnic sau turist. Bike-sharing se referă la folosirea in comun a unor biciclete iar scopul este foarte simplu: deplasarea in oraș.
Ieși din casă, umblii până la prima intersecție, de acolo iei o bicicletă cu care te deplasezi până la cea mai apropiată intersecție de destinația ta, acolo lași bicicleta și umblii în continuare până la destinație - fără ambuteiaje în trafic, fără cautare de locuri de parcare, fără sa plătesti parcarea.
Cam așa arată o stație de biciclete comunitare aflată în majoritatea intersecțiilor mai mari (în Paris, de exemplu, sunt 1200 asemenea statii).


Pentru a folosi sistemul trebuie sa-ti faci un cont (săptămânal cu 10 Euro sau anual cu 18 Euro - prima jumătate de oră de folosire e gratuită, urmatoarele 30 de min sunt 0.5 Euro, apoi câte 2 Euro pentru fiecare 60 de minute in plus.). Abonamentele saptămânale se pot face pe loc la automatele din stații, durează aproximativ 1 min și ai nevoie de un card de credit. După ce ai făcut abonamentul, automatul iți da un cod de abonat la care iți setezi un numar pin. Cu aceste informatii poți să inchiriezi biciclete de la orice stație din oraș: bagi codul și pinul, alegi bicicleta și gata. Când lași bicicleta la stația de destinație sistemul înregistrează automat ca bicicleta a fost returnată și calculează daca și cât ai de plătit. SUma va fi luată de pe cardul folosit pentru crearea abonamentului. În cazul in care călătoria e mai lunga de 30 de minute și nu vrei sa plătești taxa suplimentară, poți să opresti la orice statie din drumul tău și să lași bicicleta după care poți sa o iei din nou și sa-ti continui drumul, timer-ul fiind resetat.
Infrastructura pentru biciclisști din Valencia ajută de asemenea foarte mult și încurajează oamenii să aleaga acest mijloc de deplasare:
Pistele de biciclete ocolesc stațiile de autobuz prin spatele acestora astfel încât să nu se intersecteze bicicliștii cu pietonii care folosesc transportul în comun.
Trecerile de pietoni sunt dublate de treceri pentru biciclisti, si semafoarele pietoni-biciclisti sunt comune.

Spre deosebire, legislația de la noi din țară interzice traversarea străzii pe bicicletă pe trecerea de pietoni chiar dacă semaforul arata verde la pietoni.
Un capitol unde sistemul ar putea fi îmbunatațit este managementul bicicletelor între stații. Dimineața, când lumea merge spre centru stațiile din cartiere tind să se golească astfel încât esti nevoit sa vizitezi mai multe stații pentru a lua o bicicleta, iar cele din centru sunt se umplu astfel încât ești nevoit din nou să vizitezi mai multe stații pentru a lăsa bicicleta. Seara se poate observa fenomenul invers, când stațiile din centru sunt goale și cele din cartiere sunt pline. Pentru a rezolva această problemă, angajații Valenbisi mută biciclete din stațiile pline spre cele goale cu o remorcă
Tot pentru a rezolva problema de mai sus, cand ajungi cu bicicleta într-o stație plină, sistemul îți adaugă un bonus de 15 minute care nu se taxează pentru a ajunge la o stație cu sloturi libere. De asemenea în fiecare stație este o hartă updatată dinamic pe care se pot vedea stașiile din apropiere si încărcarea lor cu biciclete.
În Paris, dacă lași bicicleta inchiriată la unele din stațiile aflate pe dealuri la o altitudine mai mare de 60 de metri, sistemul iți ofera un bonus de 15 minute pe care poți sa-l consumi la inchirierile ulterioare.
Folosind sistemul se rezolvă multe dintre problemele pe care oamenii la invocă pentru a nu pedela: nu am bicicleta, nu am unde sa depozitez bicicleta, bicicleta e defectă și nu am timp să o repar, etc; se descongestionează traficul în oraș, se reduce poluarea.
Conceptul de bike-sharing este implementat cu succes in peste 200 de orașe. Câteva exemple:
Paris - Velib
Londra - Barclays Cycle Hire
Barcelona - Bicing
În Cluj-Napoca, primaria vrea de asemenea să implementeze un sistem de bike-sharing cu 50 de stații și 500 de biciclete. Problema la noi este lipsa infrastructurii și legislația care dezavantajează bicicliștii. Pentru lipsa infrastructurii, primaria motivează cu lipsa bicicliștilor, dar lipsa biciclistilor este datorată în primul rând lipsei infrastructurii. Să sperăm că macar cei "18,8 km de piste dedicate bicicliştilor, nou amenajate" prevăzute în proiect o sa fie realizate la conform standardului astfel încăt sa poată fi folosite.

duminică, 31 iulie 2011

Muntele Bocului

Aceasta este a 2-a tură în care m-am rătăcit pe Muntele Mare. Dacă la tura precedentă am încercat să ajungem chiar pe Muntele Mare la peste 1800 de metri altitudine, acum am zis sa încerc ceva mai uşor şi să urc pe Buscat la doar 1667 de metri.
De pe harta cu 100 de trasee cicloturistice in jurul clujului am schiţat o buclă combinând mai multe trasee. Pe scurt trebuia să plec din satul Baisoara pe Valea Ierii pana la Moara de pădure şi de acolo să încep urcarea pe Muntele Săcelului, Muntele Bocului, Muntele Filii, Buscat iar coborârea să o fac prin statiunea Muntele Băişorii, pe asfalt până în Băişoara.
Am plecat din Baisoara de la drumul care urcă spre Valea Ierii. Dupa vreo 5 km de asfalt, in Moara de Pădure am făcut stânga pe un drum în direcţia Muntele Săcelului. Drumul urca încet printre o serie de cabane până în sat unde plănuiam să-l părăsesc pentru a urca pe creastă, la muntele Filii. După o discutie cu localnicii, am decis că e mai bine să continui pe drum şi să ajung direct la muntele Bocului, datorita pantei mai domoale si drumului mai practicabil.
O ploaie scurta mi-a amintit că nu mi-am luat geaca de ploaie la mine, asa că am fost nevoit să mă adăpostesc sub un brad, ocazie cu care am decis sa iau si masa. Atunci mi-am dat seama de a 2-a greseala facută, am uitat briceagul cu desfăcător de conservă în maşină, aşa că meniul zilei a fost banane, miere de albine, muesli, cereale si paine. După un sfert de oră, când ploaia s-a oprit, am pornit din nou la drum.
şi dupa încă 5 km am ajuns în creastă
Aici am găsit un marcaj - bandă albastră - care conform hărţii ar fi trebuit să mă ducă în direcţia bună, dar care din păcate nu prea era întreţinut.
Am ajuns într-o poieniţă făcută de tăietorii de lemne, care probabil din hărnicie au tăiat şi brazii cu marcaj, astfel că în momentul când drumul s-a bifurcat am ales varianta greşită.
După ce am ieşit din pădurea de mai sus într-un luminiş, deja intuiam că am ratat drumul. În depărtare vedeam Cheile Turzii, Bedeleul şi Scăriţa Belioara.
Cheile Turzii - în partea stanga a pozei de mai jos
Bedeleul şi Scăriţa Belioara
Dar, ca orice om care se rătăceşte cu harta în mână şi nu vrea să recunoască, şi eu vedeam pe hartă drumuri care m-ar fi dus din punctul unde ma aflam direct la destinatie. Am mai urcat un vârf de munte împingând mai mult bicicleta pentru că drumul se terminase de ceva vreme, şi aici am recunoscut în sfârşit că ratasem drumul şi am decis să cobor. Nu vroiam să cobor neapărat pe unde am urcat, aşa că am luat-o pe primul drum gasit în directia de coborâre cu speranţa că la un moment dat o să ajung pe Valea Ierii. Spre surprinderea mea am regăsit marcajul pierdut exact unde nu mă aşteptam, semn ca ratasem drumul înainte să ajung în poiana despădurită.
Cum totuşi nu eram mulţumit să cobor pe unde am urcat, am decis sa merg pe culmea dealului pana în Muntele Filii, la care renuntasem la urcare dupa discuţia cu localnicii. O ploaie de vară m-a făcut să renunt si la planul asta având în vedere ca-mi uitasem geaca de ploaie acasa, aşa că am coborât pe drumul de urcare, am lasat ploaia în urmă si am ajuns uscat la maşină.
Traseul:

Bike route 1155171 - powered by Bikemap 

joi, 30 iunie 2011

Vlădeasa

Luni, prima zi de concediu, am pus bicicleta pe maşină şi am pornit spre satul Săcuieu din judeţul Cluj, unde in urmă cu un an am adunat pampersi. Pe drumul Cluj - Oradea, după Huedin in satul Bologa am facut stanga peste calea ferată şi am mers inca 10 km până când am dat de un indicator - Cabana Vlădeasa 10 km. Planul era sa urc din Săcuieu pe drumuri forestiere până pe vârful Vlădeasa şi să cobor prin Frasinet dupa o tura propusa de un coleg de pe un forum de ciclism, dar vazând indicatorul m-am gândit ca e mai bine pe drum si sunt sanse mai mici sa ma rătăcesc. Aici am lasat maşina şi am început urcarea, dar după nici un km, în urma unei discutii cu o localnică, mi-am amintit de unul din obiectivele turei - arborii seqoia din Rogojel. Asa că m-am întors în Sacuieu şi am început urcarea spre Rogojel - 5 km. Ajuns în sat am întrebat o doamnă care se îndeletnicea cu întorsul fânului, unde sunt renumiţii copaci şi am aflat că de fapt sunt amplasaţi pe un deal la intrarea în sat şi că ratasem drumul, asa că m-am întors din nou din drum.
La intrarea în sat am dat de drumul care urcă pe deal printr-o pădure de conifere, iar in vârful dealului mă asteptau copacii. De fapt sunt 2 sequoia care au o rădăcină comună. Acestia au fost plantati acolo cu peste un secol in urma de catre un baron ungur pasionat de studierea pomilor.

Dupa ce am admirat copacii am coborât din nou la intrarea in sat şi am început o lunga urcare de aproximativ 10 km si 600 de metri pe verticală până la Cabana Vlădeasa.
Drumul e greu dar frumos şi trece printr-o pădure de brazi şi pe lângă o fostă pădure
Nu stiu exact cât mi-a luat urcarea, dar cert e că la 5 minute după ce am ajuns la cabană a început o ploaie care a ţinut o oră, timp în care m-am alimentat si hidratat. După ce ploaia s-a oprit am pornit din nou în sus spre platoul Vlădeasa, mai mult pe lângă bicicleta datorită terenului accidentat si a pantei mari. 15 minute de chin şi ora târzie m-au convins că nu o să văd platoul în ziua aia, aşa că m-am întors încă o dată la cabană şi aici am luat cea mai buna decizie din ziua respectivă. Ca să nu cobor exact pe unde am urcat am luat-o pe un drum prin pădure care părea să meargă pe curba de nivel şi care speram eu să se intersecteze cu drumul plănuit acasă pentru coborâre, drumul fiind marcat cu banda albastră, traseu care face legatura între cabana Vlădeasa şi cabana Padiş.

După câţiva km, chiar în momentul în care mă gândeam că poate ar fi fost mai bine să cobor pe unde am urcat, am dat peste o pancarta cu Prcul National Apuseni şi peste imaginea de mai jos.

Am ajuns la pietrele albe, un alt obiectiv de pe ordinea zilei. Ca şi bonus a reapărut şi soarele pe cer.
De aici am ales să cobor pe un traseu marcat cândva cu punct albastru, dar care nu a mai fost întreţinut din lipsă de fonduri - se întreţine doar marcajul banda albastră de care vorbeam mai sus, conform spuselor cabanierului de la Vlădeasa.
A fost una dintre cele mai frumoase coborâri pe care le-am făcut cu bicicleta datorita drumului înierbat printre brazi şi prin poieni, aer curat, soare şi mult verde.
Aici m-am bucurat de stabilitatea oferita de MTB vs bicicleta Trekking cu care eram obişnuit. La un moment dat poteca se transforma în drum forestier şi apoi in drum pietruit accesibil maşinilor. Dupa încă ceva vreme apare şi prima maşină din care au coborât niste turişti ca să fimeleze ceva pe marginea drumului. Opresc şi eu, era partea superioară a cascadei Vălul miresei de la rachiţele, dar o bandă marcaj şi o cruce amintesc de un accident petrecut în urmă cu 2 ani mă fac să nu mă aventurez aşa că pornesc mai departe să admir cascada de jos.

Di aici drumul e clar, ajung în Răchiţele unde e un asfalt impecabil şi cobor spre Săcuieu pe drumul care duce la Huedin. Am fost foarte aproape să ratez drumul, indicator de Săcuieu era montat doar pentru cei care ură spre Răchitele, nu si pentru cei care coboară.
Harta traseului:

Bike route 1123301 - powered by Bikemap 

marți, 31 mai 2011

Râmeţ

Un mod plăcut de a petrece începutul de primăvară este o plimbare cu bicicleta în natură. De ce primăvara mai mult decât vara?! Pentru că încă nu e aşa de cald, şi e plăcut sa stai la soare după iarna friguroasă. Cel puţin aşa credeam…

Aşadar, cu mult avânt primăvăratic, am început urcarea din Aiud, spre Râmeţ. Primul răsfăţ după efortul proaspăt depus in urcarea lejeră de circa 5 km e padurea Sloboda cu un izvor cu apă rece.
Să sperăm că va ramane la fel de frumoasa şi după eforturile noastre, ale tuturor.
Când osteneala şi-a spus cuvântul şi în urma noastră se întindea destul drum parcurs încât să ne măguleasca orgoliul, am luat pauză de masă într-un loc minunat, înainte de intrarea in Râmeţ, unde o troiţă marchează un punct de belvedere.
Somnul de după-masă nu e tulburat acolo decât de musculiţe, gândăcei, gâze, albinuţe care, exact ca noi, au ieşit fericite să întâmpine boom-ul de vegetaţie din jur. Ca orice turist care se respectă, am surprins dovada atingerii obiectivului de mijloc din traseu, respectiv indicatorul cu localitatea target, Râmeţ.
Mai mult decât o simplă plimbare, excursia descrisă este o lecţie de geografie a judeţului Alba. La urcare, se văd frumos drumeagurile spre Gârbova, Geomal etc. undeva in stânga. Tot in stânga, dar mai la înalţime, se văd cheile din Valea Mănăstirii.

Râmeţul este o localitate ciudată, răsfirată în stilul localitaţilor de munte: drumul principal e pe curba de nivel, iar deoparte şi de alta a lui (foarte sus, respectiv foarte jos faţă de drum) se gaseşte câte o casă. Drumul e incredibil de şerpuit pentru a tăia din abruptul coborârii spre vatra satului, dacă se poate numi aşa. Foarte important, şcoala e la drumul principal cu o vedere superbă spre Cheile Mănăstirii. Este foarte greu de imaginat cum ajung acolo micuţii in miezul iernii.
Revenind, părăsind curba de nivel, am început coborârea în partea dreaptă spre Valea Inzelului – spre Cheile Aiudului, ca direcţie – după părerea unui vizitator de loc, din alt judeţ.
Oamenii trăiesc aici foarte liniştit. Am cumpărat lapte de la o bătrânica care s-ar fi mulţumit cu oricât. Zicea ca ea oricum nu stie preţul că nu are de vândut. Un bătrân, cu care am stat la poveşti legat de preţurile derizorii ale pământului în acele zone, ne-a invitat călduros să gustăm ţuica, pe foc încă. Mi-a ramas in minte că locuri îndepărtate ca Ţara Maramureşului a “vizitat” doar cu ajutorul televizorului. Nu a fost prima dată când am auzit o astfel de replică de la un bătrân din Alba.
În continuare am coborât abrupt, pe un drum îngust, pe alocuri cărare. Am trecut valea de câteva ori, nu mai ţin şirul sincer, să fi fost de 4-5 ori. Cert e ca suspensiile pe faţă sunt echipament obligatoriu într-o astfel de coborâre. Incredibil ce frumos e sa mergi cu bicicleta unde nu poate ajunge maşina. Nu mai trebuie să te temi de sunetul unei maşini ce se apropie şi care lasă praf şi ridică frunze în urma sa. Nici măcar apariţia gunoaielor nu mai e de temut, ca în zonele mai accesibile cum sunt gurile izvoarelor amenajate.
Cum spuneam, lecţia de Alba-geografie s-a întregit pe finalul excursiei cu localizarea Cheilor Aiudului-dar doar cu privirea. A fost util pentru mine sa înteleg cum sunt poziţionate aceste fenomene ale naturii. E liniştitor să ştii de unde vii si unde te îndrepţi, cred că face parte din procesul firesc de acomodare al omului intr-un spaţiu nou. Ca elemente distinctive pentru cineva care nu a crescut in aceste locuri se remarcă amestecul de piatra albă cu praful ce o inconjoară, pădurea de foioase in principal si piscurile golaşe de stanci, tot albe, parcă aterizate din spatiu. E un peisaj deosebit de frumos, dar nu l-aş numi chiar liniştitor, poate din cauza abundenţei pietrelor.
În concluzie, a fost o plimbare minunată de primavara! Locurile încântă prin frumuseţea lor, dar căldura ne-a luat prin surprindere aşa devreme in an. Am ramas cu nişte arsuri solare superficiale pe mâini şi pe faţă, ceea ce nu mi s-a mai întamplat vre-odată primăvara. Cum zic oamenii in vârstă, nimic nu mai e ca mai demult!
Harta:
Bike route 383914 - powered by Bikemap 
Moni

luni, 11 aprilie 2011

Râmeţ - Cotorăști (M-ții Trascău)

Sfârşitul de săptămână care a trecut ne-am nimerit cu Dani în zona noastră natală şi pentru că vremea şi îndatoririle ne-au permis, am decis sa urcăm, cum zicem noi, până la "izvor la Râmeț", aşa de încălzire pentru noul sezon cicloturistic. Ne-am întâlnit lângă şcoala generală nr.1 și după câteva reglaje, aşa ca de început de sezon, am purces la drum. Am pornit pe DJ 107I (Aiud - Râmeţ - Brădeşti - Geogel - Bârlești Cătun) care în final se intersectează cu DN 74 ce leagă Alba Iulia de Abrud (Jud. Alba). Ruta asta am făcut-o cu altă ocazie pe toată.
Trebuie sa admit aici, ca deși am încercat sa mișcam cât de cât în timpul iernii, ba pe la schi, ba pe la înot, fotbal și din când în când alergare, în cazul meu s-a pus puțin rugina pe la instalațiile de respirat și pedalat.
În pădurea Sloboda încă n-a pleznit mugurul dar totuși atmosfera de primăvară se face simţită prin intermediul floricelelor care și-au scos capetele printre frunzele uscate. La finalul articolului voi ataşa nişte "mostre" ale floricelelor cu scopul identificării lor de către potențialii cititori pasionați de botanică.


Pe drum am întâlnit doi (sperăm) viitori cicloturişti, un băiat şi o fata, care deşi făceau pauze destul de dese erau de admirat pentru ca stația finala pe care ne-au dezvăluit-o era vârful. Asta ne încântă pentru ca se pare ca exista cei care sa vina din spate sa preia și sa ducă mai sus pasiunea plimbărilor cu bicicleta în natură.


Ieşirea din pădure şi vremea buna ne-au cam încălzit, dar totodată au prilejuit bucuria revederii cu Vf. Pleaşa.

Am continuat pe lângă primele case din comuna Râmeţ spre izvor. La izvor ne-am răsfăţat cu aceeaşi apă cu care am fost obişnuiţi încă din copilărie. După ce am refăcut echilibrul de carbohidrați am coborât exact pe aceeaşi ruta în oraş.

În total sunt cam 45 de km, o ieşire numai bună pentru antrenament sau şi mai buna pentru a petrece activ, în natură o după-amiaza de sâmbătă sau duminică.
La final traseul și bineînţeles setul de imagini cu flori pe care va rog sa ma ajutați să le găsim denumirile împreună.
Traseul:

Traseu de bicicleta 894170 - powered by Bikemap



Img. 1 - descriere lipsă

Img. 2 - descriere lipsă

Img. 3 - descriere lipsă

Img. 4 - descriere lipsă

Florin L.

luni, 28 martie 2011

Făget

Nerăbdător să testez o nouă jucarie, am ales un traseu offroad, prin pădure. Făget este numele padurii de la sud de Cluj-Napoca şi e traversată de câteva trasee marcate, numai bune pentru biciclit (banda roşie - Cluj-Napoca - Cheile Turzii, banda albastră şi crucea albastră - Cluj-Napoca - Varful Peana (833 m), recomand harta Clujul si împrejurimile pentru cine nu cunoaste zona).
Am început urcarea prin noul cartier Europa, pe Eugen Ionescu până la campingul Faget unde am cotit stânga de pe drumul asfaltat, prin pădure. Prima impresie a fost ca a trecut criza imobiliară, datorita dezvoltărilor din zonă. A doua concluzie imediată a fost ca oamenii nu au uitat sa se iubească şi ca natura le amplifică aceste sentimente, datorită "resturilor de dragoste" presărate într-o anumită zonă.
Cu puţin efort am depaşit zonele accesibile automobilelor şi am intrat pe traseu.
Deşi verdele încă nu a prea apărut, vestitorii primaverii sunt la datorie
În punctul în care bada roşie şi cea albastră se despart a început bucla, urmând sa continui în faţă pe cea roşie şi sa revin pe cea albastră.
În apropiere de Casele Miceşti mi-am dat seama ca unul din saboţii de frâna de pe spate s-a desfăcut, dar cu ajutorul unui localnic am remediat defecţiunea.
In apropiere de vârful Peana, langă o stână îngradită, am dat peste o rămăşiţele unei capre

Am ajuns si în cel mai înalt vârf din vecinătatea Clujului, varful Peana:

De aici am cobor\t tot prin pădure pe crucea albastră, iar în apropiere de şosea am cotit dreapta pe un drumeag din padure pentru a ajunge din nou la banda albastră. Am trecut pe la izvorul Bilaşcu care din păcate era secat  - presupun ca s-a înfundat cu ceva rezervorul, deoarece erau câteva bălţi langă. N-am reuşit sa-l decolmatez aşa că mi-am continuat traseul. O altă surpriză plăcută au fost 2 caprioare cu care mi-am intersectat drumul. Din păcate n-am reuşit să le fotografiez prea bine, dar dacă doriţi să vedeţi şi să interacţionaţi cu animale sălbatice vă recomand zoo-parcul Moara de Vânt, din apropiere.
A fost o tură relativ scurtă, dar cu avantajul ca e foarte aproape de oras si poate fi facută şi seara, după servici.
Traseul:

Bike route 874143 - powered by Bikemap 
Copyright ©2015 - Aselenizare. All rights reserved.