miercuri, 15 august 2012

Muntele Mare - Băișoara

Pentru că anul trecut am făcut o tura în această zonă în care nu am chiar nimerit traseul dorit, a urmat în mod normal o tură în care să repar greșeala.
Știind traseul, planul nu a mai fost sa urc pe Buscat ci să ajung in Stațiunea Muntele Baișorii și de acolo sa cobor pe asfalt până la mașina lăsată in Băișoara.

Urcarea a coincis cu cea din tura amintită mai sus, în sus pe valea Ierii până după Moara de Pădure unde am cotit sânga și de aici am urcat prin Muntele Săcelului și mai sus, până am ajuns în zona greșisem traseul (la aprox 16 km de la start în urmă cu un an am ales drumul din dreapta la o bifurcație). De aici se pot vedea foarte bine Cheile Turzii.

Acum l-am ales pe cel din stanga și pot sa spun că aici e partea cea mai frumoasa a traseului, altitudine 1300+ si drumul traversează o pădure de brazi. 




Spre surprinderea mea aici am întalnit un om care cauta ciuperci, a spus că a plecat de dimineata pe jos de la cabana militară din Muntele Baișorii și făcuse cam 15-20 de km pe jos în cautare de ciuperci. Eu nu am cautat ciuperci ci m-am bucurat de oferta generoasa de afine și merișoare. Drumul iese din pădure și în față se pot vedea Bedelul și un pic din Scărița Belioara.

La un moment dat am ajuns la o noua bifurcație, și aici tanărul căutător de ciuperci mi-a indicat drumul din stânga pentru a ajunge direct în satul Muntele Băișorii și sa nu mai ocolesc prin stațiune.De pe culmea pe care eram am putut vedea drumul care coboara din stațiune pe celalalt versant.

Traseul:

Bike route 1793656 - powered by Bikemap 

duminică, 1 iulie 2012

Padiș

Căldură mare în week-end, asa că muntele era destinația logică. Am ales Padișul pentru că nu mai fusesem niciodată deși este relativ aproape de Cluj. Auzisem că în zonă tot timpul plouă dar pentru că se anunta canicula in vestul țării fara nici un nor am zis că-i momentul ideal de vizitat. După două telefoane la pensiuni în zonă am ales varianta cu dormit la cort în satul de vacanță IC Ponor de unde sa explorăm zona pe biciclete și pe jos.
Am ajuns la satul de vacanta după ce am parcurs drumul Răchitele - IC Ponor cu viteza melcului datorita lucrarilor de reabilitare și am instalat cortul vineri seara pe marginea vaii.

A doua zi ne-am trezit de voie pe la 9-10 am servit micul-dejun si am facut planul pentru ziua in curs. Traseul pe care urma sa-l parcurgem includea bicicleta de la IC Ponor pe la cabana Padis, canton Glavoi, cabana Cetatile Ponorului. Aici sa lasam bicicletele si sa vizitam pe jos Cetatile Ponorului, iar apoi sa facem cale intoarsa spre cort.
Am pornit incet prin pădurea de brazi, liniște și răcore. La cantonul forestier din IC Ponor am gasit un apicultor de la care am achizitionat un borcan de miere cu un gust fantastic de bun.

La început mai domol apoi tot mai accentuat drumul urcă până în pasul Padis unde am avut placuta surpriza sa gasim un asfalt perfect. Din păcate, ca toate lucrurile bune, tine puțin, cam 500 de metri. Fac o paranteză aici în legatura cu drumul din Padiș și cu reabilitarea lui. Sunt două proiecte cu finantare Europeana de genul Regio, Sapard, unul se ocupa de zona Rachitele - Prislop - IC Ponor iar celălalt de urcarea spre Padis dinspre Pietroasa - Boga. Foarte bine că se asfaltează, problema pe care o vad eu sunt cei 10 km care leaga IC Ponor de Padis, adica intre cele 2 portiuni de drum care o sa fie modernizate va fi lasată o portiune de 10 km de drum forestier. De ce nu s-au înteles, sa lege cele 2 proiecte?


Peisajele sunt frumoase, și după o cafea la Cabana Padiș ajungem trecem de Cantonul Glăvoi și un km mai jos găsim un indicator de traseu Cetățile Ponorului - Balcoane. Legăm bicicletele de un copac și pornim la drum. Vremea e superbă, traseul la fel. Ne mirăm ca deși sunt mulți turiști se aude rar limba română.
Ajungem rând pe rând la balcoane și ne facem pozele de rigoare cu prapastia și stâncile


Dupa ce facem turul balcoanelor, ne hotarâm să trecem și prin peștera care leaga dolina 1 de dolina 3, incurajati fiind de faptul ca un grup de turisti reusiseră să parcurgă traseul cu lumina de la telefonul mobil (noi aveam lanternă) - traseu marcat cu roșu pe harta de mai jos. În dolina 2 nu se prea poate ieși, e doar o fereastră prin care intră lumină in peșteră.

Traseul prin peșteră n-a fost ușor, necesită atenție soprită daca vrei sa nu te uzi deoarece prin peșteră trece și o vale subterană. Peștera se poate ocoli pe niste scări care duc direct din dolina 1 in 3 (cu galben).
La ieșirea din peșteră am avut supriza să vedem că a început o ploaie. Timp de aproximativ o oră, de la ieșirea din peșteră, până când am ajuns la biciclete și apoi la cantonul Glăvoi am reușit sa udam toate articolele de îmbrăcăminte de pe noi, cu tot cu "impermeabilele" de ploaie. Din fericire la unul din cele 2 chioșcuri de la canton am gasit tricouri de vânzare. Asa că în timp ce așteptam să se oprească ploaia ne-am încălzit cu plăcinte și ceai, iar apoi ne-am putut îmbrăca cu noile tricouri.
Pe drumul de întoarcere am putut observa că ploaia nu a afectat decât zona cetăților, la 10 km departare (cam 5 in linie dreaptă) drumul era uscat si plin de praf.
Padișul este o zonă frumoasa in care cu siguranță vom reveni!

Harta:

Bike route 1680012 - powered by Bikemap 

sâmbătă, 16 iunie 2012

Marisel - Valea Somesului Rece

Temperaturile de 30 de grade prognozate petntru sâmbătă au cerut un traseu montan. Am ales din nou valea Somesului Rece datorită traficului auto redus si a multiplelor trasee din zonă. Am parcat masina în satul Uzina, chiar la baza urcarii spre Pape, m-am echipat și am pornit voinicește în sus, dar dupa doar 10 metri m-am văzut nevoit să adopt viteza 1:1, pe care am păstrat-o urmatorii 3 km, urcând aproximativ 5-600 de metri pe verticală. Viteza redusa de urcare mi-a permis să admir peisajele:

Partea bună a fost ca după acesti 3 km am ajuns pe creasta dintre cele doua someșuri, de unde nu mai prea avem unde sa urc. Aici am intalnit la fel ca in urmă cu 2 ani, o herghelie de cai, lăsați să pască in libertate

În stânga se poate admira valea someșului rece
În curând am trecut de drumul Generalului și am intrat în satul Mărișel, pe alt traseu facut în zonă în urmă cu 2 ani. Deși aveam mâncare în bagaje, am decis să opresc la Cabana Moților pentru o pauză de hidratare. Panorama de pe terasa la umbra, prajitura casei și o bere rece mi-au refăcut puterile.
De la crucea Iancului am cotit stanga pe drum forestier și am coborât printr-o superbă pădure de brazi până la confluența văii Dobrușa cu cea a Răcătăului, iar de aici am început sa urc domol, în directia de unde curge superba vale.

Am urcat cam 10 km de-a lungul vaii, iar apoi am traversat cursul apei si am urcat peste culmea din stînga pentru a putea ajunge pe valea Somesului Rece. Aici am ratat un pic trasul, am facut stanga cu 500 de metri inainte de drumul planificat, dar satenii dintr-un cătun aflat la 1350 m altitudine, mi-au indicat un drum prin pădure care m-a scos din nou pe traseul dorit.
Au urmat 30 de km de coborâre pe valea Someșului Rece, pâna în Uzina unde am lasat parcată mașina.
Track-ul:

Bike route 1649807 - powered by Bikemap 

luni, 14 mai 2012

Măguri - Răcătău

Când m-am uitat peste prognoza meteo pentru week-end si am văzut 27 de grade si soare pentru ziua de sâmbătă si doar 15 cu ploaie pentru duminică, m-am gândit că ar merge un traseu de o jumătate de zi. Ca și detinație am căutat o zonă relativ aproape de Cluj (max 50 km), dar și destul de salbatică încât să nu mă intersectez cu grătăristii sau cu puii de Schumacher care își testează mașinile pe drumurile de munte unde a aparut asfaltul. Am ales comuna Măguri-Răcătău, pe valea Someșului Rece, unde am mai facut un traseu in trecut. 
Am lasat mașina chiar la intrarea in satul Răcătău, la intersecția cu drumul Generalului, și am pornit prin sat dar dupa aproximativ un km, am virat dreapta spre satul Măguri (a 2-a strada la dreapta, este indicator - Măguri 5 km). Asa cum ne-a avertizat un localnic, drumul urcă destul de abrupt, cam 500-600 de m pe verticală in 5 km, similar cu drumul Generalului. După 4 km urcați într-o ora și ceva, am ajuns in locul ideal de luat masa


Dupa ce ne-am ghiftuit, am întrebat un localnic alertat de caine de prezența unor staini pe terenul sau, cum se prezintă drumul în continuare. Am fost dezamagiți sa aflăm ca incă mai urcă, iar când i-am zis planul nostru pentru ziua in curs ne-a raspuns întrebarea "Astăzi?!" Am pornit mai departe cu forțe proaspete, drumul a mai urcat puțin iar noi am început să întalnim grupuri de vaci care se întorceau de la pășune și care ne priveau nedumerite. Un cal ne-a studiat de asemenea curios peste gard
Ajunși pe culme, am putut vedea pe culmea paralela din partea dreapta casele rasfirate ale satului Marișel, pe unde am fost in intr-o tură anterioată, iar in partea stangă se vedeau culmile din masivul Muntele Mare.
In centrul satului am dat de drumul care coboară din Măguri la barajul de la Someșul Rece, la care se lucra in urma cu 1 an și jumatate. Acum drumul este asfaltat "ca în palmă".
Din păcate minunea nu durează decât 3-4 km, iar apoi pe vale dăm din nou de drum neasfaltat. Este și o parte bună aici, traficul auto este aproape inexistent.
Bike route 1570671 - powered by Bikemap 
Copyright ©2015 - Aselenizare. All rights reserved.