marți, 10 noiembrie 2009

Ţara Moţilor - Ţara Zarandului

Pentru că a sosit o vreme mai puţin prielnica pentru scoaterea bicicletei, pot sa va povestesc de o ieşire de-a noastră mai veche.
Este vorba de o ieşire de weekend în ţara lui Avram Iancu.
Cu bicicletele în maşină ne-am îndreptat intr-o sâmbătă (31.05.2008) dis de dimineaţă spre oraşul Câmpeni (Jud. Alba). După ce am scos meridele din maşină şi ne-am echipat corespunzător, am început traseul din centrul Câmpeni-ului. Am urmat DN 75 pentru câţiva kilometri după care am cotit la stânga pe drumul lui Avram Iancu (DJ762) spre comuna Avram Iancu. Dupa câțiva km am făcut o mica abatere de la traseu, spre stânga, pentru a vedea Cheile Morilor. Acestea sunt niște chei de mici dimensiuni, dar plasate într-o zona extrem de liniștită.


Dupa vizitarea cheilor am revenit la DJ762 si am continuat spre com. Vidra. In cadrul comunei Vidra, într-un satuc situat pe partea stângă a DJ762, am admirat Cascada Pișoaia, unde de pe o creasta de care se mai agață încă câțiva brazi, apa se revarsă de la aprox. 20 m într-un mod absolut încântător.


In zona, la câțiva km. în direcția com. Avram Iancu puteți admira Dealul cu melci, un recif în care din perioada cretacica au rămas golurile lăsate de mii de melci adunați pe fundul unei mari.


La câteva minute după acestea se găsește la drumul principal un Muzeu Memorial a lui Avram Iancu. La intrarea în comuna Avram Iancu am urmat un drum comunal (DJ762) neasfaltat și în urcare pentru a trece dealurile spre loc. Bulzeștii de Sus din jud. Hunedoara. Drumul este plăcut, în urcare și cu priveliști încântătoare spre văile Arieșului Mic si a Vidrișoarei.

Dupa ce am trecut dealurile an ajuns în Tara Zarandului si am coborat spre Baia de Criș unde am vizitat Casa Muzeu a lui Avram Iancu.


Din Baia de Criș am urmat drumul E79 in directia Brad, dar in cativa km. am mai facut un popas încărcat cu istorie la Tebea, la Gorunul lui Horea sau "Panteonul Morților" cum este numit locul. Aici tin sa fac o succinta prezentare istorica. Locul are o ridicata importanta istorica (în special pentru noi ardelenii) pentru ca in 1784 Horea, la pavaza coroanei gorunului ii cheama la rascoala pe motii adunati, care nu mai suportau asupririle stapanirii fara drept a tarii lor. In plus tot aici se gaseste mormantul lui Avram Iancu rapus in 13 septembrie 1872. De-a lungul istoriei au mai existat reprezentanți ai puterii în țara noastră care au ținut sa planteze goruni in "Panteonul Mortilor", singurii ca merita menționați fiind Regele Ferdinand si Regina Maria. Din pacate in anul 2005 o furtuna a doborat ceea ce mai ramasese din coroana gorunului lui Horea. Las pozele sa continue prezentarea ("Tebea, inima de neam si tara..."):



De la Tebea am continuat spre Brad, dar numai la câțiva km am virat la stânga spre satul Ribicioara pentru a-l vizita pe bunicul lui Dani. A fost o după-masă și o seara incantatoare, petrecuta în compania unor oameni placuti cu puternici rădăcini romanești. In schimb, a fost trist sa vedem încă unul din sutele de sate românești, care se sting din lipsa locuitorilor și din lipsa unei politici sănătoase a statului, de a menține în viata satul și moștenirea poporului roman. Ziua s-a încheiat la un pahar de bere ascultând povestiri din viata bunicului .
A doua zi dis de dimineață am vizitat Cheile Ribicioarei împreună cu verișorul lui Daniel. In chei pe alocuri se întâlnesc pereți calcaroși foarte abrupți și în zona poate fi vizitata o peșteră cu formațiuni de tipul stalagmitelor si al stalactitelor.

Dupa ce ne-am întors din chei, ne-am luat rămas bun și am plecat spre Brad de unde am urmat drumul spre Abrud prin comuna Buceș. Deși la prima vedere trecerea din Tara Zarandului in Tara Moților se prevestea destul de abordabila, vremea ni s-a împotrivit. Pana in comuna Buces vremea a fost cu noi și drumul are o urcare destul de ușoară care trece prin niște zone de deal destul de pitorești.


Urcând spre Buceș vremea a inceput brusc sa se schimbe. In decurs de doar cativa km. a trebuit sa ne adapostim sub un pod de o rafala violenta de ploaie care ne-ar fi udat leoarca. Desi sub pod nu era cel mai primitor mediu, a trebuit sa stam mai bine de o ora. La un moment dat ploaia parea ca s-a potolit si ne-am incumetat sa ieșim sa ne continuam traseul. Dar binenteles, cu vremea nu trebuie sa te joci. Peste cateva minute si doar cateva sute de metri parcursi a inceput sa cada gheata. Cum pana acum pe traseele noastre n-am fost lipsiti de noroc, am gasit o statie de autobuz proaspat renovata unde ne-am adăpostit. Aici, sub pavăza ei am putut contempla o multitudine de afise electorale Made in judetul Hunedoara.




Am fost martori la una dintre cele mai puternice ploi cu grindina din ultimii ani, cel puțin în ceea ce ma privește. In jur, sătenii se căzneau sa desfunde toate șanțurile din jurul caselor și acareturilor pentru a permite apelor sa iesa din curți. Unii au găsit soluția de a deschide larg porțile pentru a permite apei sa iasă. Pe unde înainte era uscat acum curgea câte un șuvoi de ape demn de a fi comparat cu un parau de munte.


Dupa potolirea ploii am reluat drumul (care de altfel era proaspăt reabilitat) spre Abrud. Trecerea spre Tara Moților prin Pasul Vulcan a fost însoțită si de peisaje frumoase, chiar dacă ploaia se terminase doar de putina vreme. Iata și doua instantanee cu muntele Vulcan în fundal:


Odata trecut pasul, drumul coboară pana în Abrud de unde după mai bine de 10 km se ajunge în Campeni.
Harta traseului este :



Bike route 391016 - powered by Bikemap 

Florin

luni, 12 octombrie 2009

Tur Muntii Rodnei

Am plecat vineri seara (11.09) din Cluj cu bicicletele pe mașina lui Florin pana la o pensiune din Telciu (nu-i scriu numele pentru ca nu merita) unde urma sa ne întîlnim cu Misu pentru a porni dis-de-dimineața pe traseu.
Prima problema, centura Gherla (proaspăt inaugurata si închisă ne-a întîrziat cu aprox 30-45 min) a dus la a 2-a problema: rezervarea de la pensiunea de mai sus "s-a pierdut" și au dat camerele. Din bunătatea patronului am primit alte "camere" și un mic dejun din partea casei. Noaptea, Florin l-a pescuit pe Misu de la "gara" îndrumat fiind de un localnic cu privirea cam tulbure si o localnica care întreba "uniiie meret?"
Dimineața ne-am echipat și am plecat pe traseu pe la 10 - 10:30.
La prima urcare, Pasul Setref (814 m), Cristi mi-a zis ca țăcănitul bicicletei lui Misu nu-i inspira încredere, asa ca, o coșarcă de la axul pedalier a cedat și ne-am văzut nevoiți sa cautam în Borsa, sambăta la 14, un service de biciclete (nu aveam nici chei pentru operațiunea asta si nici coșarcă de schimb). De la un service de mașini am fost îndrumați la piață "la rusi", de la rusi ne-am întors la service unde un bucureștean cu privirea fericita ne-a ajutat sa remediem problema în cele din urma cu o sudura în argon. Dupa 2-3 ore întîrziere am reluat călătoria cu urcarea pe pasul Prislop.
Urcarea pana la 1416 m și problema tehnica si-au spus cuvîntul astfel ca am ajuns în vîrf pe inserate.
Ne-am dat seama ca varianta 1 de traseu care includea și pasul Tihuta, numita popular si "cojones" a picat si împreună cu aceasta și cazarea plănuită lîngă Iacobeni (mai aveam cam 60 km). Asa ca am luat decizia sa abordam varianta "easy" care includea pasul Rotunda (1271 m) și sa oprim la prima pensiune întîlnită în cale. Ne-am echipat corespunzător și ne-am lansat intr-o coborîre nocturna în necunoscut. Un filtru de politie care viza probabil hoții de lemne ne-a îndrumat spre hotelul Maryo & Ema din Carlibaba unde ne-am cazat.
Dimineața am fost incantați sa mai vedem în fata pensiunii doi cicloturiști porniți din Moldova (Putna) și care se îndreptau spre Slovacia.
Am incalecat si am pornit inapoi in directia din care am venit pentru a ajunge in intersectia cu drumul DN17D pentru a urca in pasul rotunda. Urcarea de 7-8 km spre Rotunda este foarte placuta, totusi cred ca in zilele lucratoare, pe drumul de calcar se perinda autospeciale pentru transportul masei lemnoase. Coborarea spre loc. Valea Mare si Sant arata chiar mai bine decat urcarea.
Drumul se intalneste ulterior cu un firicel de apa pe care-l insoteste spre com. Sant.
In Rodna am gasit o harta draguta a zonei in care erau marcate mai multe trasee accesibile pe bicicleta - din pacate nu am vazut harta si in librarii sau pe net asa ca o sa ne multumim cu o poza.
De la Sangeorz-bai drumul continua in relativa coborare pe valea Somesului Mare prin Nasaud pana in Salva unde am cotit dreapta spre Telciu. Am trecut prin satul Cosbuc unde am oprit cu casa memoriala a poetuluipentru a recupera masina si a-l plasa pe Misu la "gara".
In total am facut 205 km. Harta traseului:

Bike route 402286 - powered by Bikemap 

Dani
Copyright ©2015 - Aselenizare. All rights reserved.