Salzkammergut - Mondsee

Pentru concediul de vară din anul acesta am avut 2 obiective principale: bicicleta şi apa. Pentru a le combina am ales regiunea Salzkammergut din Austria.

Drumul până la faţa locului l-am facut in 2 zile, cu înnoptare in Viena, la camping. Pentru aceasta am ales campingul Neue Donau datorită pozitionarii ceva mai centrale. Aici am avut plăcuta surpriză de întâlni şi alţi români veniţi în Austria pentru a bicicli - o maşina din timiş cu 3 biciclete pe ea. Ţinta lor era Donauradweg. De asemenea in camping erau si alti cicloturisti veniţi cu maşina, rulota sau chiar numai pe bicicletă. Alegerea campingului nu a fost cea mai inspirată, datorită zgomotului făcut de maşinile care circulau prin intersecţia de autostrăzi din imediata apropiere. Aveam în plan şi vizitarea Vienei cu bicicleta, dar ploaia ne-a făcut să ne răzgândim.

A doua zi am parcurs cei 300 de km ramaşi până la Mondsee. Aici am intrat în primul punct de informare pentru turişti unde am primit o hartă cu traseele de bicicletă din zonă şi cu locaţia campigurilor. Am ales AustriaCamp, situat pe malul lacului la aproximativ 1 km depărtare de drumul principal.

După ce ne-am instalat în zona de corturi - foarte bine delimitată de cea pentru rulote, am decis să explorăm zona lacului. Turul lacului are cam 25 - 30 de km.

Rulote

Corturi

Pista separată pentru biciclişti nu începe chiar de lângă camping, astfel încât suntem nevoiţi să împărţim drumul cu maşinile câţiva kilometri. Abia apoi observăm apariţia unei piste pe partea stânga a drumului, pe trotuar. Rutele din zona sunt marcate vizibil - St. Wolfgang e destinatia pentru urmatoarea zi.

În scurt timp am în faţă imaginea distanţei dintre Austria şi România (nu vorbesc de distanta în km):

Pe când la noi celebrul tunel de la Bâlea nu este nici măcar iluminat la ei există tunel separat pentru pietoni şi biciclişti. Tunelul este construit astfel încât din cand în cand ai cate o porţiune de unde poti admira lacul

Tunelul este la baza muntelui din stânga în poza de mai sus, chiar pe malul laclului. Dupa tunel, drumul trece peste un canal care leaga lacul Mondsee de vecinul lui Attersee, si apoi se desparte de şosea şi intră în pădure. Cate sute de metri de urcare si avem o panoramă splendidă asupra lacului

Pe parcursul turei am întalnit foarte mulţi biciclişti: familii (mama, tata si copii) echipati toti cu acelasi tip de tricouri, oameni mai in varsta 50+, tineri, unii cu bagaje pentru mai multe zile alţii doar cu o cursiera....
Majoritatea locurilor de access la lac sunt proprietati private - am aflta ulterior ca întreg lacul Mondsee este proprietate privată - dar exista şi câteva plaje publice amenajate de unde poti sa ajungi la lac. Mie personal nu mi-a displăcut aspectul acesta şi cred că este unul din motivele pentru care regiunea respectivă arată perfect, dar cei care sunt mai rebeli s-ar putea simţi îngrădiţi.

In centrul orăşelului am avut placerea sa încerc una din berile de tradiţie din Austria - Wieselburger Bier.
Ziua s-a încheiat pe malul lacului, unde lânga cortul nostru mai apăruseră 2 corturi cu tineri cehi (cred) gata de distractie şi un cort cu 2 cupluri de suedezi.

Răcătău - Mărişel - Măguri

Week-end + soare + hartă = bicicletă

Cum toamna s-a instalat şi padurile de foioase şi-au pierdut culoarea, am ales un traseu care să ma ducă la înălţimi unde se întâlneşte bradul veşnic verde. Am pornit de la intrarea în Măguri-Răcătău, pe drumul generalului în sus, până în Mărişel. Primii 5 km sunt cei mai dificili, pentru ca se urcă cam 500 de m pe verticală.

Defileul Răcătăului

Mărişelul

Partea buna e că după ce ai ajuns sus nu mai prea este de urcat şi poţi sa te bucuri de peisajele oferite de cei 1200 de metri la care se află comuna.

Am trecut de intersecţia cu drumul care duce la Muntele Ijar şi am continuat pâna în centrul comunii, întocmai ca în urmă cu un an.

La intersecţia cu drumul asfaltat care coboară la Tarniţa am luat direcţia Beliş. După scurt timp am întâlnit şi verdele pentru care am urcat

La intrarea în Parcul natural Apuseni se află monumentul Crucea Iancului. Acesta a fost ridicată în cinstea a 500 de moţi în frunte cu Avram Iancu care au câştigat o bătălie împotriva unei armate 3000 de maghiari în timpul războiului pentru independenţă. Aici a fost şi locul unde am părăsit drumul asfaltat şi am continuat prin stânga monumentului. Drumul coboară printr-o pădure de brazi 

până la valea Răcătăului.

Spre dezamăgirea mea, pe coborârea aceasta am avut mai multe ocazii să descopăr gunoaiele rămase în urma culegătorilor de afine. Peisajul e înfiorător şi dezolant. Fiecare poiană şi luminiş de pe marginea drumului e o marturie a trecerii nomazilor. Mai îngrijorător e faptul ca i-am văzut desfăşurându-şi activitatea şi în Călimani, în tot Muntele Mare şi cine mai stie unde. Nu vreau sa pun poză cu dezastrul pe blog, dau doar un link edificator. Întrebarea ar fi: Ce e de facut? Nu stiu daca o acţiune de genul Let's do it Romania ar fi soluţia pentru că la anul se coc din nou afinele.
Odata ajuns în vale am din nou ocazia sa urc până în satul Măguri. Aici am văzut o altă lovitură dată Parcului natural: dezpăduririle

Există şi o parte pozitivă, drumul care coboara de la Măguri la Răcătău până la barajul de la Someşul Rece se modernizeaza şi probabil în curând o să fie asfaltat.

Ziua s-a incheiat cu un snake-bite la roata din spate şi cu un apus memorabil

Traseul:

Bike route 755735 - powered by Bikemap