Muntele Bocului

Aceasta este a 2-a tură în care m-am rătăcit pe Muntele Mare. Dacă la tura precedentă am încercat să ajungem chiar pe Muntele Mare la peste 1800 de metri altitudine, acum am zis sa încerc ceva mai uşor şi să urc pe Buscat la doar 1667 de metri.
De pe harta cu 100 de trasee cicloturistice in jurul clujului am schiţat o buclă combinând mai multe trasee. Pe scurt trebuia să plec din satul Baisoara pe Valea Ierii pana la Moara de pădure şi de acolo să încep urcarea pe Muntele Săcelului, Muntele Bocului, Muntele Filii, Buscat iar coborârea să o fac prin statiunea Muntele Băişorii, pe asfalt până în Băişoara.
Am plecat din Baisoara de la drumul care urcă spre Valea Ierii. Dupa vreo 5 km de asfalt, in Moara de Pădure am făcut stânga pe un drum în direcţia Muntele Săcelului. Drumul urca încet printre o serie de cabane până în sat unde plănuiam să-l părăsesc pentru a urca pe creastă, la muntele Filii. După o discutie cu localnicii, am decis că e mai bine să continui pe drum şi să ajung direct la muntele Bocului, datorita pantei mai domoale si drumului mai practicabil.

O ploaie scurta mi-a amintit că nu mi-am luat geaca de ploaie la mine, asa că am fost nevoit să mă adăpostesc sub un brad, ocazie cu care am decis sa iau si masa. Atunci mi-am dat seama de a 2-a greseala facută, am uitat briceagul cu desfăcător de conservă în maşină, aşa că meniul zilei a fost banane, miere de albine, muesli, cereale si paine. După un sfert de oră, când ploaia s-a oprit, am pornit din nou la drum.

şi dupa încă 5 km am ajuns în creastă

Aici am găsit un marcaj - bandă albastră - care conform hărţii ar fi trebuit să mă ducă în direcţia bună, dar care din păcate nu prea era întreţinut.

Am ajuns într-o poieniţă făcută de tăietorii de lemne, care probabil din hărnicie au tăiat şi brazii cu marcaj, astfel că în momentul când drumul s-a bifurcat am ales varianta greşită.

După ce am ieşit din pădurea de mai sus într-un luminiş, deja intuiam că am ratat drumul. În depărtare vedeam Cheile Turzii, Bedeleul şi Scăriţa Belioara.
Cheile Turzii - în partea stanga a pozei de mai jos

Bedeleul şi Scăriţa Belioara

Dar, ca orice om care se rătăceşte cu harta în mână şi nu vrea să recunoască, şi eu vedeam pe hartă drumuri care m-ar fi dus din punctul unde ma aflam direct la destinatie. Am mai urcat un vârf de munte împingând mai mult bicicleta pentru că drumul se terminase de ceva vreme, şi aici am recunoscut în sfârşit că ratasem drumul şi am decis să cobor. Nu vroiam să cobor neapărat pe unde am urcat, aşa că am luat-o pe primul drum gasit în directia de coborâre cu speranţa că la un moment dat o să ajung pe Valea Ierii. Spre surprinderea mea am regăsit marcajul pierdut exact unde nu mă aşteptam, semn ca ratasem drumul înainte să ajung în poiana despădurită.
Cum totuşi nu eram mulţumit să cobor pe unde am urcat, am decis sa merg pe culmea dealului pana în Muntele Filii, la care renuntasem la urcare dupa discuţia cu localnicii. O ploaie de vară m-a făcut să renunt si la planul asta având în vedere ca-mi uitasem geaca de ploaie acasa, aşa că am coborât pe drumul de urcare, am lasat ploaia în urmă si am ajuns uscat la maşină.
Traseul:

Bike route 1155171 - powered by Bikemap 

Vlădeasa

Luni, prima zi de concediu, am pus bicicleta pe maşină şi am pornit spre satul Săcuieu din judeţul Cluj, unde in urmă cu un an am adunat pampersi. Pe drumul Cluj - Oradea, după Huedin in satul Bologa am facut stanga peste calea ferată şi am mers inca 10 km până când am dat de un indicator - Cabana Vlădeasa 10 km. Planul era sa urc din Săcuieu pe drumuri forestiere până pe vârful Vlădeasa şi să cobor prin Frasinet dupa o tura propusa de un coleg de pe un forum de ciclism, dar vazând indicatorul m-am gândit ca e mai bine pe drum si sunt sanse mai mici sa ma rătăcesc. Aici am lasat maşina şi am început urcarea, dar după nici un km, în urma unei discutii cu o localnică, mi-am amintit de unul din obiectivele turei - arborii seqoia din Rogojel. Asa că m-am întors în Sacuieu şi am început urcarea spre Rogojel - 5 km. Ajuns în sat am întrebat o doamnă care se îndeletnicea cu întorsul fânului, unde sunt renumiţii copaci şi am aflat că de fapt sunt amplasaţi pe un deal la intrarea în sat şi că ratasem drumul, asa că m-am întors din nou din drum.

La intrarea în sat am dat de drumul care urcă pe deal printr-o pădure de conifere, iar in vârful dealului mă asteptau copacii. De fapt sunt 2 sequoia care au o rădăcină comună. Acestia au fost plantati acolo cu peste un secol in urma de catre un baron ungur pasionat de studierea pomilor.

Dupa ce am admirat copacii am coborât din nou la intrarea in sat şi am început o lunga urcare de aproximativ 10 km si 600 de metri pe verticală până la Cabana Vlădeasa.

Drumul e greu dar frumos şi trece printr-o pădure de brazi şi pe lângă o fostă pădure

Nu stiu exact cât mi-a luat urcarea, dar cert e că la 5 minute după ce am ajuns la cabană a început o ploaie care a ţinut o oră, timp în care m-am alimentat si hidratat. După ce ploaia s-a oprit am pornit din nou în sus spre platoul Vlădeasa, mai mult pe lângă bicicleta datorită terenului accidentat si a pantei mari. 15 minute de chin şi ora târzie m-au convins că nu o să văd platoul în ziua aia, aşa că m-am întors încă o dată la cabană şi aici am luat cea mai buna decizie din ziua respectivă. Ca să nu cobor exact pe unde am urcat am luat-o pe un drum prin pădure care părea să meargă pe curba de nivel şi care speram eu să se intersecteze cu drumul plănuit acasă pentru coborâre, drumul fiind marcat cu banda albastră, traseu care face legatura între cabana Vlădeasa şi cabana Padiş.

După câţiva km, chiar în momentul în care mă gândeam că poate ar fi fost mai bine să cobor pe unde am urcat, am dat peste o pancarta cu Prcul National Apuseni şi peste imaginea de mai jos.

Am ajuns la pietrele albe, un alt obiectiv de pe ordinea zilei. Ca şi bonus a reapărut şi soarele pe cer.
De aici am ales să cobor pe un traseu marcat cândva cu punct albastru, dar care nu a mai fost întreţinut din lipsă de fonduri - se întreţine doar marcajul banda albastră de care vorbeam mai sus, conform spuselor cabanierului de la Vlădeasa.

A fost una dintre cele mai frumoase coborâri pe care le-am făcut cu bicicleta datorita drumului înierbat printre brazi şi prin poieni, aer curat, soare şi mult verde.
Aici m-am bucurat de stabilitatea oferita de MTB vs bicicleta Trekking cu care eram obişnuit. La un moment dat poteca se transforma în drum forestier şi apoi in drum pietruit accesibil maşinilor. Dupa încă ceva vreme apare şi prima maşină din care au coborât niste turişti ca să fimeleze ceva pe marginea drumului. Opresc şi eu, era partea superioară a cascadei Vălul miresei de la rachiţele, dar o bandă marcaj şi o cruce amintesc de un accident petrecut în urmă cu 2 ani mă fac să nu mă aventurez aşa că pornesc mai departe să admir cascada de jos.

Di aici drumul e clar, ajung în Răchiţele unde e un asfalt impecabil şi cobor spre Săcuieu pe drumul care duce la Huedin. Am fost foarte aproape să ratez drumul, indicator de Săcuieu era montat doar pentru cei care ură spre Răchitele, nu si pentru cei care coboară.
Harta traseului:

Bike route 1123301 - powered by Bikemap