Valea Ierii

Băişoara era incă din şcoala generală destinaţia excursiilor cu clasa in perioada de iarnă. De fapt este vorba de statiunea Muntele Băişorii (a nu se confunda cu satul de reşedinţă al comunei, şi nici cu satul Muntele Băişorii, staţiunea are un amplasament separat de ele şi nu are statut de localitate).
Asta era unul din obiectivele planificate pentru excursia din week-end-ul de inceput de iulie împreună cu vârful Muntele Mare (1826 m - al 3-lea din Apuseni) aflat în apropiera statiunii - cam 10 km departare. Pe scurt traseul planificat era: Săvădisla - Valea Ierii - Muntele Mare - statiunea Muntele Baişorii - Băişoara - Săvădisla (vezi harta mai jos), cam 80 de km cu 2000 de m diferenţă de nivel.

La ora 10 am lasat masina in Săvădisla şi am pornit in spre Valea Ierii (15 km) ca apoi să începem urcarea spre vârf. Spre surprinderea noastra cei 15 km pana in Valea Ierii ne-au luat peste 2 ore pentru că trec peste un deal care ne-a urcat la 1000 de m altitudine, loc in care ne-a si prins prima ploaie a zilei. Din vârful căţărării am avut o privelişte deosebita asupra văii Iara, pe care urma sa urcăm spre Muntele Mare.

Datorită poziţionării sale - accesibila pe asfalt doar din direcţia Băişoara unde drumul este "bombardat" de cand s-a lucrat la autostrada Transilvania - Valea Ierii este o destinatie numai bună pentru cicloturism. Se mai poate ajunge aici pe bicicleta pe DJ 107 N de pe valea Somesului Rece - mănăstirea Muntele Rece sau din Săvădisla (prin Finişel) - varianta aleasa de noi, dar aceste drumuri sunt neasfaltate.
De la intersecţia cu drumul care vine de la Manastirea Muntele Rece (unde am facut poza de mai sus) am coborât în sat şi am început urcarea spre vârful Muntele Mare. Ca să evităm neplacerile legate de corespondenta dintre harta si realitate, ne-am consultat cu un localnic în privinţa drumului. Sfaturile acestuia nu au fost foarte incurajatoare, in sensul că: "E mult pana sus" sau "E foarte greu drumul, trebuie sa mergeti pe langă biciclete". Peisajele sunt superbe, treptat foioasele fac loc coniferelor iar drumul trece pe langa un mic lac de acumulare, Bondureasa, unde câţiva pescari îşi încercau norocul.

Mai sus de lac am avut placerea sa descoperim un apicultor. Instant am decis ca nişte miere ar fi aur curat, si Florin a renunţat la unul din bidonasele de apa in favoarea carburantului. In negocierea cu apicultorul, acesta a incercat sa-şi justufice preţul comparand cu preţul pachetului de ţigari, o strategie foarte bună în general dar care nu a dat roade in cazul nostru, nefiind bolnavi de acest viciu.
Drumul trece mai departe pe la cantonul silvic unde e si intersecţia cu paraul Măruţa. Aici se observa ca unele în domenii înca se lucrează cu spor în România.

Mai sus de canton am gasit un izvor iar apoi ne-a prins încă o ploaie sanatoasa, prilej de a mai usura din bagajele cu mancare. Dupa încă câteva sute de metri de mers se termina drumul forestier si noi incepem urcarea spre şaua Prislop unde ar fi trebuit sa întalnim marcajul cu dunga roşie care să ne urce pe vârf si mai apoi sa ne duca in statiune. Din păcate drumul arata cam aşa:

Din cauza cregilor de la brazii tăiaţi şi a ploilor din ultima vreme drumul era aproape impracticabil cu bicicleta, astfel încât la prima ocazie care ni s-a oferit am cotit stânga pe un drum/poteca în ideea că probabil o să găsim alt drum care sa ne ducă in vârf. Conform rudimentarului gps de care dispuneam si care avea semnal doar in anumite puncte, ne aflam la altitudinea de 1600 de m la nord de vârf. Drumul pe care am cotit stanga merge relativ pe curba de nivel, sub vârful Muntele Mare

 

si ne-a oferit o panoramă superbă asupra muntilor din zonă

Spre dezamagirea mea drumul a inceput uşor să coboare înapoi spre Valea Ierii (de unde veneam) aşa că la prima intersecţie am cotit dreapta. Şi acest nou drum ne-a dus până la valea Măruţa, unde din cauza timpului am decis cu regret că cel mai bine ar fi să coborâm pe Măruţa pana la cantonul silvic ilustrat in una din pozele de mai sus şi să ne în toarcem spre casă pe drumul pe care am venit.
Ca o concluzie zona este superbă, buna pentru cicloturişti cu un pic de antrenament. Traseul iniţial ales ar fi parcurs mai bine in 2 zile, pentru traseu de o zi aş recomanda plecarea din satul Valea Ierii.
Mai jos aveţi atât traseul propus cat si cel realizat partial, atât cât a inregistrat gps-ul telefonului.
Traseul propus:

Bike route 569622 - powered by Bikemap 

Traseul realizat (cu roşu e ce a inregistrat gps-ul):

Valea Ierii google maps
Dani