Muntele Mare - Băișoara

Pentru că anul trecut am făcut o tura în această zonă în care nu am chiar nimerit traseul dorit, a urmat în mod normal o tură în care să repar greșeala.

Știind traseul, planul nu a mai fost sa urc pe Buscat ci să ajung in Stațiunea Muntele Baișorii și de acolo sa cobor pe asfalt până la mașina lăsată in Băișoara.

Urcarea a coincis cu cea din tura amintită mai sus, în sus pe valea Ierii până după Moara de Pădure unde am cotit sânga și de aici am urcat prin Muntele Săcelului și mai sus, până am ajuns în zona greșisem traseul (la aprox 16 km de la start în urmă cu un an am ales drumul din dreapta la o bifurcație). De aici se pot vedea foarte bine Cheile Turzii.

Acum l-am ales pe cel din stanga și pot sa spun că aici e partea cea mai frumoasa a traseului, altitudine 1300+ si drumul traversează o pădure de brazi. 

Spre surprinderea mea aici am întalnit un om care cauta ciuperci, a spus că a plecat de dimineata pe jos de la cabana militară din Muntele Baișorii și făcuse cam 15-20 de km pe jos în cautare de ciuperci. Eu nu am cautat ciuperci ci m-am bucurat de oferta generoasa de afine și merișoare. Drumul iese din pădure și în față se pot vedea Bedelul și un pic din Scărița Belioara.

La un moment dat am ajuns la o noua bifurcație, și aici tanărul căutător de ciuperci mi-a indicat drumul din stânga pentru a ajunge direct în satul Muntele Băișorii și sa nu mai ocolesc prin stațiune.De pe culmea pe care eram am putut vedea drumul care coboara din stațiune pe celalalt versant.

Traseul:

Bike route 1793656 - powered by Bikemap 

Padiș

Căldură mare în week-end, asa că muntele era destinația logică. Am ales Padișul pentru că nu mai fusesem niciodată deși este relativ aproape de Cluj. Auzisem că în zonă tot timpul plouă dar pentru că se anunta canicula in vestul țării fara nici un nor am zis că-i momentul ideal de vizitat. După două telefoane la pensiuni în zonă am ales varianta cu dormit la cort în satul de vacanță IC Ponor de unde sa explorăm zona pe biciclete și pe jos.
Am ajuns la satul de vacanta după ce am parcurs drumul Răchitele - IC Ponor cu viteza melcului datorita lucrarilor de reabilitare și am instalat cortul vineri seara pe marginea vaii.

A doua zi ne-am trezit de voie pe la 9-10 am servit micul-dejun si am facut planul pentru ziua in curs. Traseul pe care urma sa-l parcurgem includea bicicleta de la IC Ponor pe la cabana Padis, canton Glavoi, cabana Cetatile Ponorului. Aici sa lasam bicicletele si sa vizitam pe jos Cetatile Ponorului, iar apoi sa facem cale intoarsa spre cort.
Am pornit incet prin pădurea de brazi, liniște și răcore. La cantonul forestier din IC Ponor am gasit un apicultor de la care am achizitionat un borcan de miere cu un gust fantastic de bun.

La început mai domol apoi tot mai accentuat drumul urcă până în pasul Padis unde am avut placuta surpriza sa gasim un asfalt perfect. Din păcate, ca toate lucrurile bune, tine puțin, cam 500 de metri. Fac o paranteză aici în legatura cu drumul din Padiș și cu reabilitarea lui. Sunt două proiecte cu finantare Europeana de genul Regio, Sapard, unul se ocupa de zona Rachitele - Prislop - IC Ponor iar celălalt de urcarea spre Padis dinspre Pietroasa - Boga. Foarte bine că se asfaltează, problema pe care o vad eu sunt cei 10 km care leaga IC Ponor de Padis, adica intre cele 2 portiuni de drum care o sa fie modernizate va fi lasată o portiune de 10 km de drum forestier. De ce nu s-au înteles, sa lege cele 2 proiecte?

Peisajele sunt frumoase, și după o cafea la Cabana Padiș ajungem trecem de Cantonul Glăvoi și un km mai jos găsim un indicator de traseu Cetățile Ponorului - Balcoane. Legăm bicicletele de un copac și pornim la drum. Vremea e superbă, traseul la fel. Ne mirăm ca deși sunt mulți turiști se aude rar limba română.
Ajungem rând pe rând la balcoane și ne facem pozele de rigoare cu prapastia și stâncile

Dupa ce facem turul balcoanelor, ne hotarâm să trecem și prin peștera care leaga dolina 1 de dolina 3, incurajati fiind de faptul ca un grup de turisti reusiseră să parcurgă traseul cu lumina de la telefonul mobil (noi aveam lanternă) - traseu marcat cu roșu pe harta de mai jos. În dolina 2 nu se prea poate ieși, e doar o fereastră prin care intră lumină in peșteră.

Traseul prin peșteră n-a fost ușor, necesită atenție soprită daca vrei sa nu te uzi deoarece prin peșteră trece și o vale subterană. Peștera se poate ocoli pe niste scări care duc direct din dolina 1 in 3 (cu galben).
La ieșirea din peșteră am avut supriza să vedem că a început o ploaie. Timp de aproximativ o oră, de la ieșirea din peșteră, până când am ajuns la biciclete și apoi la cantonul Glăvoi am reușit sa udam toate articolele de îmbrăcăminte de pe noi, cu tot cu "impermeabilele" de ploaie. Din fericire la unul din cele 2 chioșcuri de la canton am gasit tricouri de vânzare. Asa că în timp ce așteptam să se oprească ploaia ne-am încălzit cu plăcinte și ceai, iar apoi ne-am putut îmbrăca cu noile tricouri.

Pe drumul de întoarcere am putut observa că ploaia nu a afectat decât zona cetăților, la 10 km departare (cam 5 in linie dreaptă) drumul era uscat si plin de praf.
Padișul este o zonă frumoasa in care cu siguranță vom reveni!

Harta:

Bike route 1680012 - powered by Bikemap 

Marisel - Valea Somesului Rece

Temperaturile de 30 de grade prognozate petntru sâmbătă au cerut un traseu montan. Am ales din nou valea Somesului Rece datorită traficului auto redus si a multiplelor trasee din zonă. Am parcat masina în satul Uzina, chiar la baza urcarii spre Pape, m-am echipat și am pornit voinicește în sus, dar dupa doar 10 metri m-am văzut nevoit să adopt viteza 1:1, pe care am păstrat-o urmatorii 3 km, urcând aproximativ 5-600 de metri pe verticală. Viteza redusa de urcare mi-a permis să admir peisajele:

Partea bună a fost ca după acesti 3 km am ajuns pe creasta dintre cele doua someșuri, de unde nu mai prea avem unde sa urc. Aici am intalnit la fel ca in urmă cu 2 ani, o herghelie de cai, lăsați să pască in libertate

În stânga se poate admira valea someșului rece

În curând am trecut de drumul Generalului și am intrat în satul Mărișel, pe alt traseu facut în zonă în urmă cu 2 ani. Deși aveam mâncare în bagaje, am decis să opresc la Cabana Moților pentru o pauză de hidratare. Panorama de pe terasa la umbra, prajitura casei și o bere rece mi-au refăcut puterile.
De la crucea Iancului am cotit stanga pe drum forestier și am coborât printr-o superbă pădure de brazi până la confluența văii Dobrușa cu cea a Răcătăului, iar de aici am început sa urc domol, în directia de unde curge superba vale.

Am urcat cam 10 km de-a lungul vaii, iar apoi am traversat cursul apei si am urcat peste culmea din stînga pentru a putea ajunge pe valea Somesului Rece. Aici am ratat un pic trasul, am facut stanga cu 500 de metri inainte de drumul planificat, dar satenii dintr-un cătun aflat la 1350 m altitudine, mi-au indicat un drum prin pădure care m-a scos din nou pe traseul dorit.
Au urmat 30 de km de coborâre pe valea Someșului Rece, pâna în Uzina unde am lasat parcată mașina.

Track-ul:

Bike route 1649807 - powered by Bikemap 

Măguri - Răcătău

Când m-am uitat peste prognoza meteo pentru week-end si am văzut 27 de grade si soare pentru ziua de sâmbătă si doar 15 cu ploaie pentru duminică, m-am gândit că ar merge un traseu de o jumătate de zi. Ca și detinație am căutat o zonă relativ aproape de Cluj (max 50 km), dar și destul de salbatică încât să nu mă intersectez cu grătăristii sau cu puii de Schumacher care își testează mașinile pe drumurile de munte unde a aparut asfaltul. Am ales comuna Măguri-Răcătău, pe valea Someșului Rece, unde am mai facut un traseu in trecut. 

Am lasat mașina chiar la intrarea in satul Răcătău, la intersecția cu drumul Generalului, și am pornit prin sat dar dupa aproximativ un km, am virat dreapta spre satul Măguri (a 2-a strada la dreapta, este indicator - Măguri 5 km). Asa cum ne-a avertizat un localnic, drumul urcă destul de abrupt, cam 500-600 de m pe verticală in 5 km, similar cu drumul Generalului. După 4 km urcați într-o ora și ceva, am ajuns in locul ideal de luat masa

Dupa ce ne-am ghiftuit, am întrebat un localnic alertat de caine de prezența unor staini pe terenul sau, cum se prezintă drumul în continuare. Am fost dezamagiți sa aflăm ca incă mai urcă, iar când i-am zis planul nostru pentru ziua in curs ne-a raspuns întrebarea "Astăzi?!" Am pornit mai departe cu forțe proaspete, drumul a mai urcat puțin iar noi am început să întalnim grupuri de vaci care se întorceau de la pășune și care ne priveau nedumerite. Un cal ne-a studiat de asemenea curios peste gard

Ajunși pe culme, am putut vedea pe culmea paralela din partea dreapta casele rasfirate ale satului Marișel, pe unde am fost in intr-o tură anterioată, iar in partea stangă se vedeau culmile din masivul Muntele Mare.

In centrul satului am dat de drumul care coboară din Măguri la barajul de la Someșul Rece, la care se lucra in urma cu 1 an și jumatate. Acum drumul este asfaltat "ca în palmă".

Din păcate minunea nu durează decât 3-4 km, iar apoi pe vale dăm din nou de drum neasfaltat. Este și o parte bună aici, traficul auto este aproape inexistent.

Bike route 1570671 - powered by Bikemap 

Valenbisi

Valenbisi este modul ideal de a te deplasa in Valencia, fie ca ești localnic sau turist. Bike-sharing se referă la folosirea in comun a unor biciclete iar scopul este foarte simplu: deplasarea in oraș.
Ieși din casă, umblii până la prima intersecție, de acolo iei o bicicletă cu care te deplasezi până la cea mai apropiată intersecție de destinația ta, acolo lași bicicleta și umblii în continuare până la destinație - fără ambuteiaje în trafic, fără cautare de locuri de parcare, fără sa plătesti parcarea.
Cam așa arată o stație de biciclete comunitare aflată în majoritatea intersecțiilor mai mari (în Paris, de exemplu, sunt 1200 asemenea statii).

Pentru a folosi sistemul trebuie sa-ti faci un cont (săptămânal cu 10 Euro sau anual cu 18 Euro - prima jumătate de oră de folosire e gratuită, urmatoarele 30 de min sunt 0.5 Euro, apoi câte 2 Euro pentru fiecare 60 de minute in plus.). Abonamentele saptămânale se pot face pe loc la automatele din stații, durează aproximativ 1 min și ai nevoie de un card de credit. După ce ai făcut abonamentul, automatul iți da un cod de abonat la care iți setezi un numar pin. Cu aceste informatii poți să inchiriezi biciclete de la orice stație din oraș: bagi codul și pinul, alegi bicicleta și gata. Când lași bicicleta la stația de destinație sistemul înregistrează automat ca bicicleta a fost returnată și calculează daca și cât ai de plătit. SUma va fi luată de pe cardul folosit pentru crearea abonamentului. În cazul in care călătoria e mai lunga de 30 de minute și nu vrei sa plătești taxa suplimentară, poți să opresti la orice statie din drumul tău și să lași bicicleta după care poți sa o iei din nou și sa-ti continui drumul, timer-ul fiind resetat.
Infrastructura pentru biciclisști din Valencia ajută de asemenea foarte mult și încurajează oamenii să aleaga acest mijloc de deplasare:

Pistele de biciclete ocolesc stațiile de autobuz prin spatele acestora astfel încât să nu se intersecteze bicicliștii cu pietonii care folosesc transportul în comun.

Trecerile de pietoni sunt dublate de treceri pentru biciclisti, si semafoarele pietoni-biciclisti sunt comune.

Spre deosebire, legislația de la noi din țară interzice traversarea străzii pe bicicletă pe trecerea de pietoni chiar dacă semaforul arata verde la pietoni.
Un capitol unde sistemul ar putea fi îmbunatațit este managementul bicicletelor între stații. Dimineața, când lumea merge spre centru stațiile din cartiere tind să se golească astfel încât esti nevoit sa vizitezi mai multe stații pentru a lua o bicicleta, iar cele din centru sunt se umplu astfel încât ești nevoit din nou să vizitezi mai multe stații pentru a lăsa bicicleta. Seara se poate observa fenomenul invers, când stațiile din centru sunt goale și cele din cartiere sunt pline. Pentru a rezolva această problemă, angajații Valenbisi mută biciclete din stațiile pline spre cele goale cu o remorcă

Tot pentru a rezolva problema de mai sus, cand ajungi cu bicicleta într-o stație plină, sistemul îți adaugă un bonus de 15 minute care nu se taxează pentru a ajunge la o stație cu sloturi libere. De asemenea în fiecare stație este o hartă updatată dinamic pe care se pot vedea stașiile din apropiere si încărcarea lor cu biciclete.
În Paris, dacă lași bicicleta inchiriată la unele din stațiile aflate pe dealuri la o altitudine mai mare de 60 de metri, sistemul iți ofera un bonus de 15 minute pe care poți sa-l consumi la inchirierile ulterioare.
Folosind sistemul se rezolvă multe dintre problemele pe care oamenii la invocă pentru a nu pedela: nu am bicicleta, nu am unde sa depozitez bicicleta, bicicleta e defectă și nu am timp să o repar, etc; se descongestionează traficul în oraș, se reduce poluarea.
Conceptul de bike-sharing este implementat cu succes in peste 200 de orașe. Câteva exemple:
Paris - Velib

Londra - Barclays Cycle Hire

Barcelona - Bicing

În Cluj-Napoca, primaria vrea de asemenea să implementeze un sistem de bike-sharing cu 50 de stații și 500 de biciclete. Problema la noi este lipsa infrastructurii și legislația care dezavantajează bicicliștii. Pentru lipsa infrastructurii, primaria motivează cu lipsa bicicliștilor, dar lipsa biciclistilor este datorată în primul rând lipsei infrastructurii. Să sperăm că macar cei "18,8 km de piste dedicate bicicliştilor, nou amenajate" prevăzute în proiect o sa fie realizate la conform standardului astfel încăt sa poată fi folosite.

Muntele Bocului

Aceasta este a 2-a tură în care m-am rătăcit pe Muntele Mare. Dacă la tura precedentă am încercat să ajungem chiar pe Muntele Mare la peste 1800 de metri altitudine, acum am zis sa încerc ceva mai uşor şi să urc pe Buscat la doar 1667 de metri.
De pe harta cu 100 de trasee cicloturistice in jurul clujului am schiţat o buclă combinând mai multe trasee. Pe scurt trebuia să plec din satul Baisoara pe Valea Ierii pana la Moara de pădure şi de acolo să încep urcarea pe Muntele Săcelului, Muntele Bocului, Muntele Filii, Buscat iar coborârea să o fac prin statiunea Muntele Băişorii, pe asfalt până în Băişoara.
Am plecat din Baisoara de la drumul care urcă spre Valea Ierii. Dupa vreo 5 km de asfalt, in Moara de Pădure am făcut stânga pe un drum în direcţia Muntele Săcelului. Drumul urca încet printre o serie de cabane până în sat unde plănuiam să-l părăsesc pentru a urca pe creastă, la muntele Filii. După o discutie cu localnicii, am decis că e mai bine să continui pe drum şi să ajung direct la muntele Bocului, datorita pantei mai domoale si drumului mai practicabil.

O ploaie scurta mi-a amintit că nu mi-am luat geaca de ploaie la mine, asa că am fost nevoit să mă adăpostesc sub un brad, ocazie cu care am decis sa iau si masa. Atunci mi-am dat seama de a 2-a greseala facută, am uitat briceagul cu desfăcător de conservă în maşină, aşa că meniul zilei a fost banane, miere de albine, muesli, cereale si paine. După un sfert de oră, când ploaia s-a oprit, am pornit din nou la drum.

şi dupa încă 5 km am ajuns în creastă

Aici am găsit un marcaj - bandă albastră - care conform hărţii ar fi trebuit să mă ducă în direcţia bună, dar care din păcate nu prea era întreţinut.

Am ajuns într-o poieniţă făcută de tăietorii de lemne, care probabil din hărnicie au tăiat şi brazii cu marcaj, astfel că în momentul când drumul s-a bifurcat am ales varianta greşită.

După ce am ieşit din pădurea de mai sus într-un luminiş, deja intuiam că am ratat drumul. În depărtare vedeam Cheile Turzii, Bedeleul şi Scăriţa Belioara.
Cheile Turzii - în partea stanga a pozei de mai jos

Bedeleul şi Scăriţa Belioara

Dar, ca orice om care se rătăceşte cu harta în mână şi nu vrea să recunoască, şi eu vedeam pe hartă drumuri care m-ar fi dus din punctul unde ma aflam direct la destinatie. Am mai urcat un vârf de munte împingând mai mult bicicleta pentru că drumul se terminase de ceva vreme, şi aici am recunoscut în sfârşit că ratasem drumul şi am decis să cobor. Nu vroiam să cobor neapărat pe unde am urcat, aşa că am luat-o pe primul drum gasit în directia de coborâre cu speranţa că la un moment dat o să ajung pe Valea Ierii. Spre surprinderea mea am regăsit marcajul pierdut exact unde nu mă aşteptam, semn ca ratasem drumul înainte să ajung în poiana despădurită.
Cum totuşi nu eram mulţumit să cobor pe unde am urcat, am decis sa merg pe culmea dealului pana în Muntele Filii, la care renuntasem la urcare dupa discuţia cu localnicii. O ploaie de vară m-a făcut să renunt si la planul asta având în vedere ca-mi uitasem geaca de ploaie acasa, aşa că am coborât pe drumul de urcare, am lasat ploaia în urmă si am ajuns uscat la maşină.
Traseul:

Bike route 1155171 - powered by Bikemap 

Vlădeasa

Luni, prima zi de concediu, am pus bicicleta pe maşină şi am pornit spre satul Săcuieu din judeţul Cluj, unde in urmă cu un an am adunat pampersi. Pe drumul Cluj - Oradea, după Huedin in satul Bologa am facut stanga peste calea ferată şi am mers inca 10 km până când am dat de un indicator - Cabana Vlădeasa 10 km. Planul era sa urc din Săcuieu pe drumuri forestiere până pe vârful Vlădeasa şi să cobor prin Frasinet dupa o tura propusa de un coleg de pe un forum de ciclism, dar vazând indicatorul m-am gândit ca e mai bine pe drum si sunt sanse mai mici sa ma rătăcesc. Aici am lasat maşina şi am început urcarea, dar după nici un km, în urma unei discutii cu o localnică, mi-am amintit de unul din obiectivele turei - arborii seqoia din Rogojel. Asa că m-am întors în Sacuieu şi am început urcarea spre Rogojel - 5 km. Ajuns în sat am întrebat o doamnă care se îndeletnicea cu întorsul fânului, unde sunt renumiţii copaci şi am aflat că de fapt sunt amplasaţi pe un deal la intrarea în sat şi că ratasem drumul, asa că m-am întors din nou din drum.

La intrarea în sat am dat de drumul care urcă pe deal printr-o pădure de conifere, iar in vârful dealului mă asteptau copacii. De fapt sunt 2 sequoia care au o rădăcină comună. Acestia au fost plantati acolo cu peste un secol in urma de catre un baron ungur pasionat de studierea pomilor.

Dupa ce am admirat copacii am coborât din nou la intrarea in sat şi am început o lunga urcare de aproximativ 10 km si 600 de metri pe verticală până la Cabana Vlădeasa.

Drumul e greu dar frumos şi trece printr-o pădure de brazi şi pe lângă o fostă pădure

Nu stiu exact cât mi-a luat urcarea, dar cert e că la 5 minute după ce am ajuns la cabană a început o ploaie care a ţinut o oră, timp în care m-am alimentat si hidratat. După ce ploaia s-a oprit am pornit din nou în sus spre platoul Vlădeasa, mai mult pe lângă bicicleta datorită terenului accidentat si a pantei mari. 15 minute de chin şi ora târzie m-au convins că nu o să văd platoul în ziua aia, aşa că m-am întors încă o dată la cabană şi aici am luat cea mai buna decizie din ziua respectivă. Ca să nu cobor exact pe unde am urcat am luat-o pe un drum prin pădure care părea să meargă pe curba de nivel şi care speram eu să se intersecteze cu drumul plănuit acasă pentru coborâre, drumul fiind marcat cu banda albastră, traseu care face legatura între cabana Vlădeasa şi cabana Padiş.

După câţiva km, chiar în momentul în care mă gândeam că poate ar fi fost mai bine să cobor pe unde am urcat, am dat peste o pancarta cu Prcul National Apuseni şi peste imaginea de mai jos.

Am ajuns la pietrele albe, un alt obiectiv de pe ordinea zilei. Ca şi bonus a reapărut şi soarele pe cer.
De aici am ales să cobor pe un traseu marcat cândva cu punct albastru, dar care nu a mai fost întreţinut din lipsă de fonduri - se întreţine doar marcajul banda albastră de care vorbeam mai sus, conform spuselor cabanierului de la Vlădeasa.

A fost una dintre cele mai frumoase coborâri pe care le-am făcut cu bicicleta datorita drumului înierbat printre brazi şi prin poieni, aer curat, soare şi mult verde.
Aici m-am bucurat de stabilitatea oferita de MTB vs bicicleta Trekking cu care eram obişnuit. La un moment dat poteca se transforma în drum forestier şi apoi in drum pietruit accesibil maşinilor. Dupa încă ceva vreme apare şi prima maşină din care au coborât niste turişti ca să fimeleze ceva pe marginea drumului. Opresc şi eu, era partea superioară a cascadei Vălul miresei de la rachiţele, dar o bandă marcaj şi o cruce amintesc de un accident petrecut în urmă cu 2 ani mă fac să nu mă aventurez aşa că pornesc mai departe să admir cascada de jos.

Di aici drumul e clar, ajung în Răchiţele unde e un asfalt impecabil şi cobor spre Săcuieu pe drumul care duce la Huedin. Am fost foarte aproape să ratez drumul, indicator de Săcuieu era montat doar pentru cei care ură spre Răchitele, nu si pentru cei care coboară.
Harta traseului:

Bike route 1123301 - powered by Bikemap