Răcătău - Mărişel - Măguri

Week-end + soare + hartă = bicicletă

Cum toamna s-a instalat şi padurile de foioase şi-au pierdut culoarea, am ales un traseu care să ma ducă la înălţimi unde se întâlneşte bradul veşnic verde. Am pornit de la intrarea în Măguri-Răcătău, pe drumul generalului în sus, până în Mărişel. Primii 5 km sunt cei mai dificili, pentru ca se urcă cam 500 de m pe verticală.

Defileul Răcătăului

Mărişelul

Partea buna e că după ce ai ajuns sus nu mai prea este de urcat şi poţi sa te bucuri de peisajele oferite de cei 1200 de metri la care se află comuna.

Am trecut de intersecţia cu drumul care duce la Muntele Ijar şi am continuat pâna în centrul comunii, întocmai ca în urmă cu un an.

La intersecţia cu drumul asfaltat care coboară la Tarniţa am luat direcţia Beliş. După scurt timp am întâlnit şi verdele pentru care am urcat

La intrarea în Parcul natural Apuseni se află monumentul Crucea Iancului. Acesta a fost ridicată în cinstea a 500 de moţi în frunte cu Avram Iancu care au câştigat o bătălie împotriva unei armate 3000 de maghiari în timpul războiului pentru independenţă. Aici a fost şi locul unde am părăsit drumul asfaltat şi am continuat prin stânga monumentului. Drumul coboară printr-o pădure de brazi 

până la valea Răcătăului.

Spre dezamăgirea mea, pe coborârea aceasta am avut mai multe ocazii să descopăr gunoaiele rămase în urma culegătorilor de afine. Peisajul e înfiorător şi dezolant. Fiecare poiană şi luminiş de pe marginea drumului e o marturie a trecerii nomazilor. Mai îngrijorător e faptul ca i-am văzut desfăşurându-şi activitatea şi în Călimani, în tot Muntele Mare şi cine mai stie unde. Nu vreau sa pun poză cu dezastrul pe blog, dau doar un link edificator. Întrebarea ar fi: Ce e de facut? Nu stiu daca o acţiune de genul Let's do it Romania ar fi soluţia pentru că la anul se coc din nou afinele.
Odata ajuns în vale am din nou ocazia sa urc până în satul Măguri. Aici am văzut o altă lovitură dată Parcului natural: dezpăduririle

Există şi o parte pozitivă, drumul care coboara de la Măguri la Răcătău până la barajul de la Someşul Rece se modernizeaza şi probabil în curând o să fie asfaltat.

Ziua s-a incheiat cu un snake-bite la roata din spate şi cu un apus memorabil

Traseul:

Bike route 755735 - powered by Bikemap 

Masivul Gilau - Muntele Mare

Vremea nu era tocmai ideala pentru cicloturism în primul week-end din octombrie, dar încurajat de entuziasmul Cristinei şi a lui Vlad, am pornit într-o tură de creastă a masivului Gilau - Muntele Mare.
Punctul de pornire a fost din nou Gura Râştii, pe valea Someşului Rece, unde începe urcarea spre Mănăstirea Muntele Rece.
După câteva curbe apare un semn care indică Mănăstirea Muntele Rece 8 km, dar ceea ce nu indică sunt cei 500 de m pe verticală. Câteva curbe de nivel mai sus schimb simultan foaia faţă de pe 2 pe 1 şi spate de pe 1 pe 3 şi în acel moment schimbătorul de viteze a intrat la spiţe si "s-a dat peste cap". Am început sa meşteresc la el împreună cu Vlad sperând să nu fi cedat şi după ceva vreme l-am adus într-o stare de relativă funcţionare - schimbătorul avea un joc şi nu mai putea fi folosita foaia 1. Am suspectat noul lanţ achiziţionat cu 2 zile înaintea turei ca fiind responsabil de incident datorita faptului ca era mai lung decât precedentul lanţ, acesta era recomandat pentru biciclete cu 7-8-9 pinioane, eu având 7.
Încet, încet am ajuns la mânăstire unde ne-am uşurat bagajele şi ne-am îngreunat burţile. De aici am putut admira valea Ierii pe unde am avut o prima tentativă de a cuceri Muntele Mare:

A urmat coborârea mai abruptă până în Valea Ierii si apoi am dat de asfalt şi am pedalat până în Băişoara. De aici începe urcarea spre staţiunea Muntele Băişorii, unde plănuisem sa înnoptăm. După ceva vreme simt că roata spate este moale dar nu vreau să recunosc că am pană astfel că mai bag câteva pompe în ea şi pornim mai departe. După încă ceva km, la ieşirea din satul Muntele Băişorii, unde începe urcarea, hotărăsc să schimb camera. Scot din cauciuc spinul care a cauzat pana şi montez camera de rezervă, dar după câteva sute de metri şi aceasta cedează - acasă am descoperit că ventilul scăpa aer - astfel încât am fost nevoit sa vulcanizez camera pe care tocmai o dădusem jos.

Pe întuneric am ajuns în staţiune şi ne-am cazat la pensiunea Montana alături de un grup de turişti din ţara vecină şi prietenă, veniţi să se dea cu ATV-uri.
Dimineața am încercat să ne interesăm la salvamont de starea traseelor pe care urma să le parcurgem, dar omul care era de serviciu nu mai fusese în zonă de 2 ani, aşa că tot harta şi localnicii ne-au ajutat în labirintul de drumuri forestiere din Apuseni.
Urcând spre Vârful Buscat (1676m) am observat că roata spate frecă de unul dintre saboţii de frână. Am aflat după ce am revenit din tură că cedase axul din roata spate.
Ceaţa deasă nu ne-a prea lăsat sa admirăm panorama de pe Buscat și de pe Muntele Mare dar ne-am bucurat de o recoltă bogată de merişoare.

La un moment dat ceaţa ne-a lăsat să vedem pentru câteva clipe culmile de pe partea cealaltă a văii Ierii pe unde urma să trecem:

Din Vârful Muntele Mare trecem prin șaua Prislop (1620 m), locul unde intenţionam să ajungem în tura din iulie de pe Valea Ierii:

Trecem pe lânga Piatra Groşilor (1756) şi întâlnim un om misterios cu doi câini care ne-a indicat un fel de scurtătură - o coborâre pe o coamă de deal, printre afine, brazde de pământ râmate de porci mistreţi şi brazi.
Am traversat un pârâiaş şi am ajuns pe drumul vizat care ducea în şaua "la Tina".

De aici a început din nou o urcare spre Vârful Dumitreasa (1638 m), o uşoară coborâre şi apoi ultimul urcuş al zilei până la Cercul Dobrinului (1616 m). De aici au urmat 20 de km de coborâre (din care ultimii 5 pe un asfalt impecabil). Am mai oprit sa admiram panorama asupra văii Someşului Rece cu satul Mărişel pe cealaltă culme.

Traseul:

Bike route 717587 - powered by Bikemap