Prima zi, 4 august: Punctul de plecarea a fost fixat in Aiud, acasa la Florin. Poza de start care afiseaza si armamentul din dotare: 
Asadar debut in traseul de cucerire al Maramuresului. Pornim cu voinicie spre iesirea din Aiud pe directia Buru, vremea ne este prietena, privelistea din fata promite incantare: 
Traversam satul Livezile si cativa kilometri mai tarziu suntem incadrati de cheile Aiudului. Peretii cheilor sunt impresionanti. Urmeaza satul Coltesti si ne aflam in zona muntilor Trascau. Acestia includ formatiuni stancoase spectaculoase. Satul Rimetea beneficiaza de o incadrare naturala de exceptie fiind situat intre doua masive stancoase, cel de pe partea dreapta in directia de mers incluzand si formatiunea denumita "Piatra Secuiului". De apreciat este si satul Rimetea in sine, bine intretinut, curat, pitoresc, locuit in general de supusii unui alt tricolor. 
Lasam in urma Rimetea si dupa cativa kilometri punctam din nou la capitolul formatiuni stancoase spectaculoase, de data aceasta Coltii Trascaului: 
Continuand parcursul atingem Buru care marcheaza trecerea din judetul Alba in Cluj. Restul traseului pana in Cluj Napoca se desfasoara sub nori grei de praf lasati in urma de vehiculele care lucreaza la autostrada. Strabatem localitatile Surduc, Iara, Baisoara, Savadisla si in final Luna de Sus. La orizont se profileaza Clujul, care va incheia prima zi din epopeea maramureseana. Undeva intre Buru si Cluj inregistram si prima defectiune tehnica, anume genunchiul meu drept care in lipsa unui antrenament adecvat ridica tot mai des obiectii. Intrarea in Cluj o facem prin Floresti unde luam si cina la un restaurant italian. De aici traversam buna parte din oras si ajungem in Marasti unde vom innopta. Ne aflam la Florin acasa. Nevoia de odihna este maxima, genunchiul imi da de inteles ca nu este in acord cu aceasta tura. Il reduc la tacere cu Ben Gay si o fasa elastica peste. Somnul ne fura repede.
Ziua doi, 5 august: Trezirea se face la o ora prematura . Inviorare, mic dejun(pe cat posibil consistent; intentionam sa facem ceva miscare in cursul zilei) si pe cai. Poza care marcheaza startul acestei manse urmeaza:
Optimismul este ferm intepenit pe fetele noastre. Avem si o mica lista de cumparaturi. Vom achizitiona un cort. Planul de bataie este ca pe cat posibil sa ne cazam in stabilimente solide, insa este bine sa fim pregatiti pentru exceptii. Parasim Clujul nu foarte devreme pe iesirea spre Chinteni cu 3 kilograme de cort mai grei decat in ziua precedenta:
Urmeaza, pret de cativa kilometri, o desfasurare de delusoare golase si lasam in urma Chinteni-ul: 
Drumul continua cu urcari si coborari line, peisajul in continuare deluros cu mici petece de padure: 
Traversam o intersectie in apropierea localitatii Vultureni si in fata se infiinteaza prima proba de foc pentru tanarul debutant interpretat de mine: o ascensiune sustinuta pe 3 kilometri. Dramatismul situatiei este amplificat de starea de indispozitie a genunchiului drept. Lucrurile decurg bine, atingem varful problemei unde ne asteapta deschiderea panoramica de mai jos:
Urmeaza partea fericita a oricarei urcari, coborarea. Traseul taie satele Panticeu si Recea; ne apropiem de granita judetului Cluj cu Salaj-ul. Iesind din Recea ne intampina dealul Jurcii cu o noua urcare. Ultima asezare umana inainte de a parasi judetul Cluj este Ciubanca. Zona aceasta din nordul judetului Cluj are un aspect destul de trist, satele sunt relativ pustii, cu multe gospodarii aflate in paragina; extrem de rar ai sansa sa vezi un localnic si aproape deloc tineri. Iesirea din judetul Cluj, care se produce cativa kilometri dupa Ciubanca, are loc pe teren accidentat. Din motive administrative necunoscute pe o portiune de 1,5 kilometri dupa iesirea din Ciubanca drumul poate fi doar aproximat din cauza lipsei asfaltului. Imediat dupa intrarea in judetul Salaj facem jonctiunea cu o noua artera asfaltata care ne indreapta spre localitatea Simisna. Intrarea in judetul Salaj se face sub cele mai bune auspicii: Florin inregistreaza prima pana din traseu, asa ca urmeaza oprirea la standuri si operatiunile de reabilitare a monopostului, desfasurate pe o margine de drum in Simisna. Operatia reuseste, rulam din nou si atingem localitatea Rus, situat pe malul Somesului Mare.
Relieful este deluros, acoperit de paduri. Imediat dupa traversarea Somesului intalnim drumul european E58 pe care il urmam pana in apropierea asezarii Glod. Aici cinam la un popas turistic asezat la drumul principal. Inainte de caderea noptii traversam si satul Barsaul Mare ziua incheindu-se odata cu intalnirea pensiunii Cristina, la marginea lui E58. Aici ne vom petrece noaptea. Conditiile de cazare sunt decente, urmeaza dusul multasteptat, pentru mine bandajul cu Ben Gay, si somn adanc.
A treia zi, 6 august: Trezirea cu operatiunile aferente, micul dejun si pregatirile de plecare. Asa aratau imprejurimile in acea dimineata mohorata(plouase in timpul noptii):
Urmeaza poza de start: 
si suntem din nou la treaba. Drumul inainteaza printre dealuri impadurite tot mai semete, traversam satul Galgau unde parasim drumul european si ne apropiem de Poiana Blenchii, o asezare pitoreasca aflata la granita nordica a judetului Salaj cu Maramures:
Ne aflam pe o portiune temperat-ascendenta, cadrul natural este incantator si sub aceste auspicii lasam in urma judetul Salaj si executam primele curse de pedala in judetul Maramures, obiectivul declarat al turului. Veridicitatea intamplarilor relatate o redau urmatoarele ilustrate:
Suntem asadar pe taram maramuresan iar formatiunile de pe fundalul pozelor sunt cheile Babei, poarta de intrare in Maramures. Reluam parcursul si in cativa kilometri Florin marcheaza o noua pana inaugurala (dupa modelul celei din ziua precedenta, la intrarea in judetul Salaj ):
Repornim, drumul este ondulatoriu, cu urcari si coborari domoale, flancat de dealuri impadurite. Astfel intram in localitatea Coroieni unde abordam o urcare abrupta la finalul careia ne asteapta o perspectiva asupra imprejurimilor:
Ne avantam din nou in necunoscut, cu destinatia Targul Lapus. Drumul este placut, deloc solicitant, aerul curat si totul in jur verde: 
In continuarea traseului traversam Targul Lapus si ne apropiem de zona montana pe directia Suciu de Sus, Grosii Tiblesului: 
La iesirea din Targul Lapus, dupa o scurta ascensiune abrupta, ajungem pe un platou care ofera o perspectiva deosebita a zonei. In fundal se vad piscuri, de jur imprejur platoul fiind inconjurat de dealuri impadurite: 
Sub amenintari atmosferice intram in satul Suciu de Sus unde suntem nevoiti sa stationam. Incepe ploaia si vom putea continua abia doua ore mai tarziu. Planul nostru de a atinge satul Botiza inainte de caderea noptii este serios periclitat de ultimele desfasurari. Parcurgem distanta pana in Grosii Tiblesului intr-un ritm sustinut, profilul drumului fiind usor ascendent. Aici se termina asfaltul si incepe partea cea mai dramatica a povestirii: asaltul pasului Botiza. Ascensiunea incepe destul de bland iar cadrul natural ofera prilej de incantare. Din cauza ploii proaspat cazute efortul necesar inaintarii creste. 
Incet, etajul de foioase lasa loc celui de conifere iar peisajul este tot mai spectaculos. Ne aflam in plina salbaticie si caderea noptii ne face sa realizam ca nu avem inca un loc de campare devenind tot mai clar faptul ca va trebui sa atingem pasul pentru a gasi un loc de asezat cortul. Padurea abia lasa loc drumului. Ultimii kilometri inaintea pasului sunt de dificultate crescuta, ascensiunea este mai pronuntata iar acumularea apei face extrem de dificila traversarea pe doua roti a anumitor zone de drum. Continuam, Florin mereu in fata, eu incercand sa tin pasul; o bucata buna de drum mi-o petrec impingand bicicleta insa intr-un final apoteotic atingem varful. Asa aratam la finalul acestei manse: 
Avem placuta surpriza sa gasim un mic adapost de lemn care ne scuteste de asamblarea completa a cortului. Mancam la repezeala, imbracam haine uscate, asezam cortul si ne scufundam intr-un somn adânc. Asa arata tabara noastra de pe pasul Botiza in acea noapte: 
A patra zi, 7 august: Ma trezesc in zgomotul domol al ploii. Adapostul asta este o binecuvantare. Trezirea este totusi prematura asa ca urmand exemplul lui Florin ma afund in sacul de dormit. Facem ochi in conditii atmosferice mai putin vitrege. E timpul. Strangem tabara, imortalizam momentul in urmatoarea ilustrata: 
si incepem coborarea spre satul Botiza: 
Suntem in inima Maramuresului, una dintre cele mai pitoresti zone ale tarii, renumita pentru peisaje, ospitalitatea localnicilor si bisericile de lemn construite intr-un stil unic, recunoscut international. Cateva exemple urmeaza: 
Ultimele doua exemple apartin localitatii Bogdan Voda, unde am si luat pranzul. Zona merita efortul vizitarii, satul este bine intretinut si plasat intr-un cadru natural incantator. Continuarea traseului ne aduce in fata unei noi etape de catarare, de data aceasta este vorba de pasul Bocicoel, dupa iesirea din Bogdan Voda spre Visee. Urcarea nu este lunga insa este foarte abrupta. Efortul escaladarii este pe deplin rasplatit: 
Urmeaza coborarea spre satul Bocicoel intr-un decor marca Maramures: 
Se apropie seara si noi bifam Viseul de Jos in itinerariul traseului: 
Un exemplu de poarta maramuresana: 
In departare se profileaza piscurile Rodnei: 
Caderea serii ne gaseste la intrarea in Viseul de Sus. Aventura maramuresana isi consuma actul final: 
Ramane de rezolvat problema cazarii. In cautarile noastre descoperim o statie de linie ferata ingusta, de mocanita, reabilitata in scop turistic care in lunile de vara face traseul vaii Vaserului. Locul este impanzit de turisti, ultima cursa pe ziua in cauza porneste in mometul in care noi ajungem. 
Gasim cazare in apropierea liniei la o pensiune pe care personal am gasit-o incantatoare(avea o terasa generoasa). Sfarsim ziua cu un dus prelungit si petrecem noaptea intr-un somn trainic. A cincea zi, 8 august: Dimineata ne gaseste pe terasa pensiunii, in compania cafelei; momentul coincide cu o noua cursa de mocanita incarcata cu turisti: 
Urmeaza plecarea spre gara din Viseul de Jos unde vom lua trenul spre Cluj: 
Drumul parcurs de tren din Viseul de Jos spre Salva ofera o experienta unica. Peisaje de un pitoresc aparte se succed in ritm ametitor. Acestea vor face obiectul unei noi ture, respectiv postari. In Slava schimbam cu un accelerat care ne transporta in siguranta pana in Cluj.
De aici, cu bicicletele instalate pe portbagajul masinii, pornim spre Aiud inchizand circuitul. Final de tura ce marcheaza inregimentarea mea in randul iubitorilor de cicloturism. Harta traseului(figureaza parcursul pe bicicleta):
Asadar debut in traseul de cucerire al Maramuresului. Pornim cu voinicie spre iesirea din Aiud pe directia Buru, vremea ne este prietena, privelistea din fata promite incantare: 
Traversam satul Livezile si cativa kilometri mai tarziu suntem incadrati de cheile Aiudului. Peretii cheilor sunt impresionanti. Urmeaza satul Coltesti si ne aflam in zona muntilor Trascau. Acestia includ formatiuni stancoase spectaculoase. Satul Rimetea beneficiaza de o incadrare naturala de exceptie fiind situat intre doua masive stancoase, cel de pe partea dreapta in directia de mers incluzand si formatiunea denumita "Piatra Secuiului". De apreciat este si satul Rimetea in sine, bine intretinut, curat, pitoresc, locuit in general de supusii unui alt tricolor. 
Lasam in urma Rimetea si dupa cativa kilometri punctam din nou la capitolul formatiuni stancoase spectaculoase, de data aceasta Coltii Trascaului: 
Continuand parcursul atingem Buru care marcheaza trecerea din judetul Alba in Cluj. Restul traseului pana in Cluj Napoca se desfasoara sub nori grei de praf lasati in urma de vehiculele care lucreaza la autostrada. Strabatem localitatile Surduc, Iara, Baisoara, Savadisla si in final Luna de Sus. La orizont se profileaza Clujul, care va incheia prima zi din epopeea maramureseana. Undeva intre Buru si Cluj inregistram si prima defectiune tehnica, anume genunchiul meu drept care in lipsa unui antrenament adecvat ridica tot mai des obiectii. Intrarea in Cluj o facem prin Floresti unde luam si cina la un restaurant italian. De aici traversam buna parte din oras si ajungem in Marasti unde vom innopta. Ne aflam la Florin acasa. Nevoia de odihna este maxima, genunchiul imi da de inteles ca nu este in acord cu aceasta tura. Il reduc la tacere cu Ben Gay si o fasa elastica peste. Somnul ne fura repede.Ziua doi, 5 august: Trezirea se face la o ora prematura . Inviorare, mic dejun(pe cat posibil consistent; intentionam sa facem ceva miscare in cursul zilei) si pe cai. Poza care marcheaza startul acestei manse urmeaza:
Optimismul este ferm intepenit pe fetele noastre. Avem si o mica lista de cumparaturi. Vom achizitiona un cort. Planul de bataie este ca pe cat posibil sa ne cazam in stabilimente solide, insa este bine sa fim pregatiti pentru exceptii. Parasim Clujul nu foarte devreme pe iesirea spre Chinteni cu 3 kilograme de cort mai grei decat in ziua precedenta:
Urmeaza, pret de cativa kilometri, o desfasurare de delusoare golase si lasam in urma Chinteni-ul: 
Drumul continua cu urcari si coborari line, peisajul in continuare deluros cu mici petece de padure: 
Traversam o intersectie in apropierea localitatii Vultureni si in fata se infiinteaza prima proba de foc pentru tanarul debutant interpretat de mine: o ascensiune sustinuta pe 3 kilometri. Dramatismul situatiei este amplificat de starea de indispozitie a genunchiului drept. Lucrurile decurg bine, atingem varful problemei unde ne asteapta deschiderea panoramica de mai jos:
Urmeaza partea fericita a oricarei urcari, coborarea. Traseul taie satele Panticeu si Recea; ne apropiem de granita judetului Cluj cu Salaj-ul. Iesind din Recea ne intampina dealul Jurcii cu o noua urcare. Ultima asezare umana inainte de a parasi judetul Cluj este Ciubanca. Zona aceasta din nordul judetului Cluj are un aspect destul de trist, satele sunt relativ pustii, cu multe gospodarii aflate in paragina; extrem de rar ai sansa sa vezi un localnic si aproape deloc tineri. Iesirea din judetul Cluj, care se produce cativa kilometri dupa Ciubanca, are loc pe teren accidentat. Din motive administrative necunoscute pe o portiune de 1,5 kilometri dupa iesirea din Ciubanca drumul poate fi doar aproximat din cauza lipsei asfaltului. Imediat dupa intrarea in judetul Salaj facem jonctiunea cu o noua artera asfaltata care ne indreapta spre localitatea Simisna. Intrarea in judetul Salaj se face sub cele mai bune auspicii: Florin inregistreaza prima pana din traseu, asa ca urmeaza oprirea la standuri si operatiunile de reabilitare a monopostului, desfasurate pe o margine de drum in Simisna. Operatia reuseste, rulam din nou si atingem localitatea Rus, situat pe malul Somesului Mare. Relieful este deluros, acoperit de paduri. Imediat dupa traversarea Somesului intalnim drumul european E58 pe care il urmam pana in apropierea asezarii Glod. Aici cinam la un popas turistic asezat la drumul principal. Inainte de caderea noptii traversam si satul Barsaul Mare ziua incheindu-se odata cu intalnirea pensiunii Cristina, la marginea lui E58. Aici ne vom petrece noaptea. Conditiile de cazare sunt decente, urmeaza dusul multasteptat, pentru mine bandajul cu Ben Gay, si somn adanc.
A treia zi, 6 august: Trezirea cu operatiunile aferente, micul dejun si pregatirile de plecare. Asa aratau imprejurimile in acea dimineata mohorata(plouase in timpul noptii):
Urmeaza poza de start: 
si suntem din nou la treaba. Drumul inainteaza printre dealuri impadurite tot mai semete, traversam satul Galgau unde parasim drumul european si ne apropiem de Poiana Blenchii, o asezare pitoreasca aflata la granita nordica a judetului Salaj cu Maramures:
Ne aflam pe o portiune temperat-ascendenta, cadrul natural este incantator si sub aceste auspicii lasam in urma judetul Salaj si executam primele curse de pedala in judetul Maramures, obiectivul declarat al turului. Veridicitatea intamplarilor relatate o redau urmatoarele ilustrate:
Suntem asadar pe taram maramuresan iar formatiunile de pe fundalul pozelor sunt cheile Babei, poarta de intrare in Maramures. Reluam parcursul si in cativa kilometri Florin marcheaza o noua pana inaugurala (dupa modelul celei din ziua precedenta, la intrarea in judetul Salaj ):
Repornim, drumul este ondulatoriu, cu urcari si coborari domoale, flancat de dealuri impadurite. Astfel intram in localitatea Coroieni unde abordam o urcare abrupta la finalul careia ne asteapta o perspectiva asupra imprejurimilor:
Ne avantam din nou in necunoscut, cu destinatia Targul Lapus. Drumul este placut, deloc solicitant, aerul curat si totul in jur verde: 
In continuarea traseului traversam Targul Lapus si ne apropiem de zona montana pe directia Suciu de Sus, Grosii Tiblesului: 
La iesirea din Targul Lapus, dupa o scurta ascensiune abrupta, ajungem pe un platou care ofera o perspectiva deosebita a zonei. In fundal se vad piscuri, de jur imprejur platoul fiind inconjurat de dealuri impadurite: 
Sub amenintari atmosferice intram in satul Suciu de Sus unde suntem nevoiti sa stationam. Incepe ploaia si vom putea continua abia doua ore mai tarziu. Planul nostru de a atinge satul Botiza inainte de caderea noptii este serios periclitat de ultimele desfasurari. Parcurgem distanta pana in Grosii Tiblesului intr-un ritm sustinut, profilul drumului fiind usor ascendent. Aici se termina asfaltul si incepe partea cea mai dramatica a povestirii: asaltul pasului Botiza. Ascensiunea incepe destul de bland iar cadrul natural ofera prilej de incantare. Din cauza ploii proaspat cazute efortul necesar inaintarii creste. 
Incet, etajul de foioase lasa loc celui de conifere iar peisajul este tot mai spectaculos. Ne aflam in plina salbaticie si caderea noptii ne face sa realizam ca nu avem inca un loc de campare devenind tot mai clar faptul ca va trebui sa atingem pasul pentru a gasi un loc de asezat cortul. Padurea abia lasa loc drumului. Ultimii kilometri inaintea pasului sunt de dificultate crescuta, ascensiunea este mai pronuntata iar acumularea apei face extrem de dificila traversarea pe doua roti a anumitor zone de drum. Continuam, Florin mereu in fata, eu incercand sa tin pasul; o bucata buna de drum mi-o petrec impingand bicicleta insa intr-un final apoteotic atingem varful. Asa aratam la finalul acestei manse: 
Avem placuta surpriza sa gasim un mic adapost de lemn care ne scuteste de asamblarea completa a cortului. Mancam la repezeala, imbracam haine uscate, asezam cortul si ne scufundam intr-un somn adânc. Asa arata tabara noastra de pe pasul Botiza in acea noapte: 
A patra zi, 7 august: Ma trezesc in zgomotul domol al ploii. Adapostul asta este o binecuvantare. Trezirea este totusi prematura asa ca urmand exemplul lui Florin ma afund in sacul de dormit. Facem ochi in conditii atmosferice mai putin vitrege. E timpul. Strangem tabara, imortalizam momentul in urmatoarea ilustrata: 
si incepem coborarea spre satul Botiza: 
Suntem in inima Maramuresului, una dintre cele mai pitoresti zone ale tarii, renumita pentru peisaje, ospitalitatea localnicilor si bisericile de lemn construite intr-un stil unic, recunoscut international. Cateva exemple urmeaza: 
Ultimele doua exemple apartin localitatii Bogdan Voda, unde am si luat pranzul. Zona merita efortul vizitarii, satul este bine intretinut si plasat intr-un cadru natural incantator. Continuarea traseului ne aduce in fata unei noi etape de catarare, de data aceasta este vorba de pasul Bocicoel, dupa iesirea din Bogdan Voda spre Visee. Urcarea nu este lunga insa este foarte abrupta. Efortul escaladarii este pe deplin rasplatit: 
Urmeaza coborarea spre satul Bocicoel intr-un decor marca Maramures: 
Se apropie seara si noi bifam Viseul de Jos in itinerariul traseului: 
Un exemplu de poarta maramuresana: 
In departare se profileaza piscurile Rodnei: 
Caderea serii ne gaseste la intrarea in Viseul de Sus. Aventura maramuresana isi consuma actul final: 
Ramane de rezolvat problema cazarii. In cautarile noastre descoperim o statie de linie ferata ingusta, de mocanita, reabilitata in scop turistic care in lunile de vara face traseul vaii Vaserului. Locul este impanzit de turisti, ultima cursa pe ziua in cauza porneste in mometul in care noi ajungem. 
Gasim cazare in apropierea liniei la o pensiune pe care personal am gasit-o incantatoare(avea o terasa generoasa). Sfarsim ziua cu un dus prelungit si petrecem noaptea intr-un somn trainic. A cincea zi, 8 august: Dimineata ne gaseste pe terasa pensiunii, in compania cafelei; momentul coincide cu o noua cursa de mocanita incarcata cu turisti: 
Urmeaza plecarea spre gara din Viseul de Jos unde vom lua trenul spre Cluj: 
Drumul parcurs de tren din Viseul de Jos spre Salva ofera o experienta unica. Peisaje de un pitoresc aparte se succed in ritm ametitor. Acestea vor face obiectul unei noi ture, respectiv postari. In Slava schimbam cu un accelerat care ne transporta in siguranta pana in Cluj.De aici, cu bicicletele instalate pe portbagajul masinii, pornim spre Aiud inchizand circuitul. Final de tura ce marcheaza inregimentarea mea in randul iubitorilor de cicloturism. Harta traseului(figureaza parcursul pe bicicleta):
Mihai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu