De 1 mai am onorat bucuros dar şi cu oarecare teama invitaţia lui Dani şi Florin de a face o excursie in zona Vladeasa-Stana de Vale. Traseul detaliat se gaseşte aici. Are 111km, de parcurs in două zile. Plecare din Valea Drăganului, comună situata intre Cluj si Oradea, in apropiere de Ciucea.
Dupa mici pregatiri de rigoare, şi parcarea masinii la loc sigur, langă şcoala din sat, eram pe cai.
Pe când a început urcuşul am cerut o pauză sa verificam harta, să mi se prezinte si mie traseul, nu că aş fi fost obosit...Bun motiv totusi si pentru tânarul horticultor Florin de a ne adresa întrebari încuietoare despre pomii si copacii din jur, ce-i drept venind şi cu raspunsurile de rigoare.
Am zis că imi era putin teamă din cauza că nu mai facusem o tură aşa de lungă cu bicicleta. Dar am fost asigurat ca nu e cine ştie ce dificultate. Am aflat mai tarziu ca intuiţia mi-a spus corect că nu va fi aşa de uşor... Dar nu a fost rău că băieţii m-au luat pe mine începator cu ei, având mai mult timp să admire peisajele Vaii Drăganului. Uşurel, cu câte o pauza de documentare sau de-o glumă, că doar era 1 mai, dom'le, nu ne grăbea nimeni.
Ajungând la barajul Valea Drăganului, am fost impresionaţi de construcţia realizată in anii 70-80, ce face parte, alături de lacul Leşu dintr-o retea complexă de captare a apelor din munti, având ca finalitate producere de energie electrică si regularizarea cursurilor apelor din zonă. Este barajul cu cea mai mare deschidere de la noi din tară (447m) şi o înălţime de 120 m.
De aici drumul asfaltat se termina, in continuare fiind avantajat subsemnatul, cu mountain bike-ul. Padurea de brazi a facut drumul mai racoros si placut, determinand din cand in cand cate o mirare: "Ba, ce aer!"
Peisajele, la tot pasul, cum ar zice britisheanu: "breath-taking".
Dupa popasuri,
care mai de care mai placute, de ce ma temeam n-am scapat. Urcusul abrupt, drumul cam rau, ne-au facut sa o luam la picior.
Numai ca supriza: drumul trecea printr-un rau. Si cine nu are papuci de schimb nu isi permite sa riste:
Dar cine are, cu siguranta isi permite:
Si nu au fost suficienti papucii uzi sau zapada necalcata pentru a ne convinge ca ne-am ratacit, numai inserarea si faptul ca drumul se termina in padure, fiind probabil construit pentru exploatatiile forestiere din zona. Analizand harta am descoperit si greseala, abatandu-ne de la drum cu vreo 3 km inainte de Stana de Vale. Concluzia a venit rapid: montam urgent cortul, pana nu se face noapte de tot. Am facut cale intoarsa pana la rau si am pus cortul langa o cabana in constructie, probabil singura asezare omeneasca pe o raza de 4-5 km. Conservele au fost mai gustoase decat de obicei si fructele uscate desert copios. Am adormit repede si din fericire cortul si sacii de dormit si-au facut treaba bine la cele 5-6 grade de afara.
Dimineata, micul dejun pe o radacina a unui copac taiat a fost scurt si traseul clar, renuntand la ocolul prin Stana de Vale si intorcandu-ne pe drumul cunoscut, dar cu promisiunea de a reveni si a incheia traseul conform planului.
Cam asta a fost,
Darie
P.S.
Sfaturi pentru incepatori, de la un incepator avansat:
- nu uitati sa luati chibrituri;
- s-ar putea sa merite achizitia unor pantaloni speciali pt ciclisti;
- un cort la momentul potrivit face mult;
- papucii de schimb trebuie folositi numai dupa ce s-au udat serios ceilalti si in zona nu mai e pericol de umezeala;
- poate alte sfaturi in comentarii!
Harta:
Dupa mici pregatiri de rigoare, şi parcarea masinii la loc sigur, langă şcoala din sat, eram pe cai.
Pe când a început urcuşul am cerut o pauză sa verificam harta, să mi se prezinte si mie traseul, nu că aş fi fost obosit...Bun motiv totusi si pentru tânarul horticultor Florin de a ne adresa întrebari încuietoare despre pomii si copacii din jur, ce-i drept venind şi cu raspunsurile de rigoare.
Am zis că imi era putin teamă din cauza că nu mai facusem o tură aşa de lungă cu bicicleta. Dar am fost asigurat ca nu e cine ştie ce dificultate. Am aflat mai tarziu ca intuiţia mi-a spus corect că nu va fi aşa de uşor... Dar nu a fost rău că băieţii m-au luat pe mine începator cu ei, având mai mult timp să admire peisajele Vaii Drăganului. Uşurel, cu câte o pauza de documentare sau de-o glumă, că doar era 1 mai, dom'le, nu ne grăbea nimeni.
Ajungând la barajul Valea Drăganului, am fost impresionaţi de construcţia realizată in anii 70-80, ce face parte, alături de lacul Leşu dintr-o retea complexă de captare a apelor din munti, având ca finalitate producere de energie electrică si regularizarea cursurilor apelor din zonă. Este barajul cu cea mai mare deschidere de la noi din tară (447m) şi o înălţime de 120 m.
De aici drumul asfaltat se termina, in continuare fiind avantajat subsemnatul, cu mountain bike-ul. Padurea de brazi a facut drumul mai racoros si placut, determinand din cand in cand cate o mirare: "Ba, ce aer!"
Peisajele, la tot pasul, cum ar zice britisheanu: "breath-taking".
Dupa popasuri,
care mai de care mai placute, de ce ma temeam n-am scapat. Urcusul abrupt, drumul cam rau, ne-au facut sa o luam la picior.
Numai ca supriza: drumul trecea printr-un rau. Si cine nu are papuci de schimb nu isi permite sa riste:
Dar cine are, cu siguranta isi permite:
Si nu au fost suficienti papucii uzi sau zapada necalcata pentru a ne convinge ca ne-am ratacit, numai inserarea si faptul ca drumul se termina in padure, fiind probabil construit pentru exploatatiile forestiere din zona. Analizand harta am descoperit si greseala, abatandu-ne de la drum cu vreo 3 km inainte de Stana de Vale. Concluzia a venit rapid: montam urgent cortul, pana nu se face noapte de tot. Am facut cale intoarsa pana la rau si am pus cortul langa o cabana in constructie, probabil singura asezare omeneasca pe o raza de 4-5 km. Conservele au fost mai gustoase decat de obicei si fructele uscate desert copios. Am adormit repede si din fericire cortul si sacii de dormit si-au facut treaba bine la cele 5-6 grade de afara.
Dimineata, micul dejun pe o radacina a unui copac taiat a fost scurt si traseul clar, renuntand la ocolul prin Stana de Vale si intorcandu-ne pe drumul cunoscut, dar cu promisiunea de a reveni si a incheia traseul conform planului.
Cam asta a fost,Darie
P.S.
Sfaturi pentru incepatori, de la un incepator avansat:
- nu uitati sa luati chibrituri;
- s-ar putea sa merite achizitia unor pantaloni speciali pt ciclisti;
- un cort la momentul potrivit face mult;
- papucii de schimb trebuie folositi numai dupa ce s-au udat serios ceilalti si in zona nu mai e pericol de umezeala;
- poate alte sfaturi in comentarii!
Harta:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu