[update] Traseu nerecomandat parcurgerii cu bicicleta
Luni, 24 mai, am profitat de ziua libera de rusalii şi de faptul ca vremea părea sa-şi revina dupa o saptamână de ploi, şi am planificat un traseu mai scurt de aproximativ 25-30 de km cu plecare din Ocoliş (pe valea Arieşului) prin Cheile Runcului cu urcat la Scăriţa-Belioara si coborâre prin Cheile Pociovaliştei.
Am pus bicicleta pe masina, m-am întalnit cu Florin in Turda si am plecat împreună cu bicicletele pe maşina pe Valea Arieşului pana in localitatea Ocoliş.
Am pus şeile pe "cai" dar, cum toate lucrurile încep cu o pauză, şi noi am luat o pauză şi am aşteptat sa treacă ploaia care se vedea in zare pe vârfurile munţilor unde vroiam sa urcăm. Dupa aproximativ 30 de minute am incălecat şi am pornit spre cheile Runcului, primul nostru obiectiv: "o rezervaţie complexă, constituită dintr-un relief deosebit de pitoresc, un ansamblu de abrupturi, creste, ţancuri şi turnuri." - wikipedia.ro
Aici ne-a prins a doua ploaie a zilei şi tot aici am primit ca bonus o superba cascada, probabil datorata ploilor din ultima vreme:
După ieşirea din chei, traseul nostru - cruce albastră (CA) - coteşte la dreapta şi începe urcarea pe o vale superb de verde, unde nici PET-ul nu creşte, doar cateva vaci ne urmăreau nedumerite rumegând leneş. Aici ne-a prins a treia şi a patra ploaie a zilei.
În departare, în partea stângă, se vede vărful Scăriţa-Belioara unde vroiam să urcăm. Pe partea stânga a drumului am observat o serie de adăposturi construite in copaci, probabil folosite de către vânatori. N-am rezistat tentaţiei şi am urcat intr-unul din ele.
Tot urcând şi ascunzându-ne de ploaie am ajuns la o punct unde drumul pe care urcam cotea la stâanga, dar traseul nostru (CA) - cu marcaje aproape inexistente - mergea tot pe firul apei. Dupa experienta de 1 mai am hotărât ca cel mai bine e sa urmăm marcajul, deşi drumul la stanga părea mai accesibil, aşa că am inceput sa impingem/tragem bicicletele pe o urcare pe vale, prin apă, bolovani, crengi de copaci, urzici:
Dupa vreo ora si jumătate în care am facut 2-3 km am ieşit din pădure, şi dupa încă o ora am ajuns in vârf urcând aproximativ 600 de m diferenţă de nivel în care bicicletele au fost doar bagaje.
Ajunşi sus, în rezervaţia Scăriţa-Belioara la 1350 de metri, am avut o priveliste de exceptie, 360 de grade asupra muntilor din zona. La sud - sud-est Munţii Trascăului cu Masivul Bedeleu
La est Cheile Turzii, la vest vârful Muntele Mare (1825 m), la nord-vest Vârful Buscat (1677 m) la nord staţiunea Băişoara.
Aici am luat prânzul admirând panorama si am explorat rezervatia. Daca cele 2 ore de push-bike de la urcare nu m-au convins ca traseul NU este recomandat pentru biciclete, urmatoarele 2 ore au reusit sa ma convinga. Traseul urmat de noi, marcat cu cruce albastră (CA), ne duce pe o poteca pe marginea prapastiei.
Mai departe traseul incepe sa coboare pe o poteca pe o serie de serpentine unde am încercat sa cu greu să ţinem să nu coboare bicicletele mai repede decât noi. Dupa serpentine a urmat un peisaj cu care eram obişnuiţi de la urcare - o vale cu bolovani, crengi şi urzici - cu diferenta ca de data asta coboram.
Dupa 1-2 km am ieşit de pe valea ingusta şi am intrat in Cheile Pociovaliştei. Acestea ne duc pana in satul Runc şi de aici facem dreapta spre Ocoliş unde ne aştepta cuminte maşina.
Traseul aproximativ:
Am pus bicicleta pe masina, m-am întalnit cu Florin in Turda si am plecat împreună cu bicicletele pe maşina pe Valea Arieşului pana in localitatea Ocoliş.
Am pus şeile pe "cai" dar, cum toate lucrurile încep cu o pauză, şi noi am luat o pauză şi am aşteptat sa treacă ploaia care se vedea in zare pe vârfurile munţilor unde vroiam sa urcăm. Dupa aproximativ 30 de minute am incălecat şi am pornit spre cheile Runcului, primul nostru obiectiv: "o rezervaţie complexă, constituită dintr-un relief deosebit de pitoresc, un ansamblu de abrupturi, creste, ţancuri şi turnuri." - wikipedia.ro
Aici ne-a prins a doua ploaie a zilei şi tot aici am primit ca bonus o superba cascada, probabil datorata ploilor din ultima vreme:
După ieşirea din chei, traseul nostru - cruce albastră (CA) - coteşte la dreapta şi începe urcarea pe o vale superb de verde, unde nici PET-ul nu creşte, doar cateva vaci ne urmăreau nedumerite rumegând leneş. Aici ne-a prins a treia şi a patra ploaie a zilei.
În departare, în partea stângă, se vede vărful Scăriţa-Belioara unde vroiam să urcăm. Pe partea stânga a drumului am observat o serie de adăposturi construite in copaci, probabil folosite de către vânatori. N-am rezistat tentaţiei şi am urcat intr-unul din ele.
Tot urcând şi ascunzându-ne de ploaie am ajuns la o punct unde drumul pe care urcam cotea la stâanga, dar traseul nostru (CA) - cu marcaje aproape inexistente - mergea tot pe firul apei. Dupa experienta de 1 mai am hotărât ca cel mai bine e sa urmăm marcajul, deşi drumul la stanga părea mai accesibil, aşa că am inceput sa impingem/tragem bicicletele pe o urcare pe vale, prin apă, bolovani, crengi de copaci, urzici:
Dupa vreo ora si jumătate în care am facut 2-3 km am ieşit din pădure, şi dupa încă o ora am ajuns in vârf urcând aproximativ 600 de m diferenţă de nivel în care bicicletele au fost doar bagaje.
Ajunşi sus, în rezervaţia Scăriţa-Belioara la 1350 de metri, am avut o priveliste de exceptie, 360 de grade asupra muntilor din zona. La sud - sud-est Munţii Trascăului cu Masivul Bedeleu
La est Cheile Turzii, la vest vârful Muntele Mare (1825 m), la nord-vest Vârful Buscat (1677 m) la nord staţiunea Băişoara.
Aici am luat prânzul admirând panorama si am explorat rezervatia. Daca cele 2 ore de push-bike de la urcare nu m-au convins ca traseul NU este recomandat pentru biciclete, urmatoarele 2 ore au reusit sa ma convinga. Traseul urmat de noi, marcat cu cruce albastră (CA), ne duce pe o poteca pe marginea prapastiei.
Mai departe traseul incepe sa coboare pe o poteca pe o serie de serpentine unde am încercat sa cu greu să ţinem să nu coboare bicicletele mai repede decât noi. Dupa serpentine a urmat un peisaj cu care eram obişnuiţi de la urcare - o vale cu bolovani, crengi şi urzici - cu diferenta ca de data asta coboram.
Dupa 1-2 km am ieşit de pe valea ingusta şi am intrat in Cheile Pociovaliştei. Acestea ne duc pana in satul Runc şi de aici facem dreapta spre Ocoliş unde ne aştepta cuminte maşina.
Traseul aproximativ:
Dani, totusi ai uitat sa mentionezi ca traseul NU este recomandat pentru bicicleta, mai bine per pedes.
RăspundețiȘtergereAm mentionat, dar poate trebuia subliniat.
RăspundețiȘtergerenu cred ca ati incercat cu bicicleta!!..nu m-as fi gandit vreodata:) bravooo :)
RăspundețiȘtergeresimpatic... Nici eu nu m-am putut abtine si m-am urcat, probabil in acelasi adapost, sau doar seamana :P
RăspundețiȘtergereAti avut ce cara la bite,
Carari insorite !
e super site ul acesta pt bike track, nu sti vreunu si de trackking ? presupun ca nu pot incarca decat trasee facute cu bita pe site ul respectiv... :( dar imi place ca arata elevatia si lumea poate sa se plimbe cu cursorul dea lungul traseului sa vada altitudinea si distanta in ce punct vor... ar fi frumos sa se poata pune si trackuri de drumetii sa le postez pe blog...
RăspundețiȘtergereSunat mai multe site-uri pe acceasi idee: www.bikemap.net, www.runmap.net, www.wandermap.net. Ultimul este ptr trasee de hiking. Partea faina este ca toate folosesc acelasi user/parola. Poti sa-ti desenezi tu de mana traseele sau poti incarca track-uri gpx.
RăspundețiȘtergere