luni, 31 mai 2010

Ocoliş - Scăriţa-Belioara

[update] Traseu nerecomandat parcurgerii cu bicicleta
Luni, 24 mai, am profitat de ziua libera de rusalii şi de faptul ca vremea părea sa-şi revina dupa o saptamână de ploi, şi am planificat un traseu mai scurt de aproximativ 25-30 de km cu plecare din Ocoliş (pe valea Arieşului) prin Cheile Runcului cu urcat la Scăriţa-Belioara si coborâre prin Cheile Pociovaliştei.
Am pus bicicleta pe masina, m-am întalnit cu Florin in Turda si am plecat împreună cu bicicletele pe maşina pe Valea Arieşului pana in localitatea Ocoliş.
Am pus şeile pe "cai" dar, cum toate lucrurile încep cu o pauză, şi noi am luat o pauză şi am aşteptat sa treacă ploaia care se vedea in zare pe vârfurile munţilor unde vroiam sa urcăm. Dupa aproximativ 30 de minute am incălecat şi am pornit spre cheile Runcului, primul nostru obiectiv: "o rezervaţie complexă, constituită dintr-un relief deosebit de pitoresc, un ansamblu de abrupturi, creste, ţancuri şi turnuri." - wikipedia.ro
Aici ne-a prins a doua ploaie a zilei şi tot aici am primit ca bonus o superba cascada, probabil datorata ploilor din ultima vreme:
 După ieşirea din chei, traseul nostru - cruce albastră (CA) - coteşte la dreapta şi începe urcarea pe o vale superb de verde, unde nici PET-ul nu creşte, doar cateva vaci ne urmăreau nedumerite rumegând leneş. Aici ne-a prins a treia şi a patra ploaie a zilei.
În departare, în partea stângă, se vede vărful Scăriţa-Belioara unde vroiam să urcăm. Pe partea stânga a drumului am observat o serie de adăposturi construite in copaci, probabil folosite de către vânatori. N-am rezistat tentaţiei şi am urcat intr-unul din ele.

Tot urcând şi ascunzându-ne de ploaie am ajuns la o punct unde drumul pe care urcam cotea la stâanga, dar traseul nostru (CA) - cu marcaje aproape inexistente - mergea tot pe firul apei. Dupa experienta de 1 mai am hotărât ca cel mai bine e sa urmăm marcajul, deşi drumul la stanga părea mai accesibil, aşa că am inceput sa impingem/tragem bicicletele pe o urcare pe vale, prin apă, bolovani, crengi de copaci, urzici:


 Dupa vreo ora si jumătate în care am facut 2-3 km am ieşit din pădure, şi dupa încă o ora am ajuns in vârf urcând aproximativ 600 de m diferenţă de nivel în care bicicletele au fost doar bagaje.
Ajunşi sus, în rezervaţia Scăriţa-Belioara la 1350 de metri, am avut o priveliste de exceptie, 360 de grade asupra muntilor din zona. La sud - sud-est Munţii Trascăului cu Masivul Bedeleu
 La est Cheile Turzii, la vest vârful Muntele Mare (1825 m), la nord-vest Vârful Buscat (1677 m) la nord staţiunea Băişoara.
 
 Aici am luat prânzul admirând panorama si am explorat rezervatia. Daca cele 2 ore de push-bike de la urcare nu m-au convins ca traseul NU este recomandat pentru biciclete, urmatoarele 2 ore au reusit sa ma convinga. Traseul urmat de noi, marcat cu cruce albastră (CA), ne duce pe o poteca pe marginea prapastiei.

 Mai departe traseul incepe sa coboare pe o poteca pe o serie de serpentine unde am încercat sa cu greu să ţinem să nu coboare bicicletele mai repede decât noi. Dupa serpentine a urmat un peisaj cu care eram obişnuiţi de la urcare - o vale cu bolovani, crengi şi urzici - cu diferenta ca de data asta coboram.
Dupa 1-2 km am ieşit de pe valea ingusta şi am intrat in Cheile Pociovaliştei. Acestea ne duc pana in satul Runc şi de aici facem dreapta spre Ocoliş unde ne aştepta cuminte maşina.

Traseul aproximativ:

Bike route 500343 - powered by Bikemap 

joi, 13 mai 2010

A fost 1 mai...

De 1 mai am onorat bucuros dar şi cu oarecare teama invitaţia lui Dani şi Florin de a face o excursie in zona Vladeasa-Stana de Vale. Traseul detaliat se gaseşte aici. Are 111km, de parcurs in două zile. Plecare din Valea Drăganului, comună situata intre Cluj si Oradea, in apropiere de Ciucea.
Dupa mici pregatiri de rigoare, şi parcarea masinii la loc sigur, langă şcoala din sat, eram pe cai.


Pe când a început urcuşul am cerut o pauză sa verificam harta, să mi se prezinte si mie traseul, nu că aş fi fost obosit...Bun motiv totusi si pentru tânarul horticultor Florin de a ne adresa întrebari încuietoare despre pomii si copacii din jur, ce-i drept venind şi cu raspunsurile de rigoare.

Am zis că imi era putin teamă din cauza că nu mai facusem o tură aşa de lungă cu bicicleta. Dar am fost asigurat ca nu e cine ştie ce dificultate. Am aflat mai tarziu ca intuiţia mi-a spus corect că nu va fi aşa de uşor... Dar nu a fost rău că băieţii m-au luat pe mine începator cu ei, având mai mult timp să admire peisajele Vaii Drăganului. Uşurel, cu câte o pauza de documentare sau de-o glumă, că doar era 1 mai, dom'le, nu ne grăbea nimeni.
Ajungând la barajul Valea Drăganului, am fost impresionaţi de construcţia realizată in anii 70-80, ce face parte, alături de lacul Leşu dintr-o retea complexă de captare a apelor din munti, având ca finalitate producere de energie electrică si regularizarea cursurilor apelor din zonă. Este barajul cu cea mai mare deschidere de la noi din tară (447m) şi o înălţime de 120 m.
De aici drumul asfaltat se termina, in continuare fiind avantajat subsemnatul, cu mountain bike-ul. Padurea de brazi a facut drumul mai racoros si placut, determinand din cand in cand cate o mirare: "Ba, ce aer!"
Peisajele, la tot pasul, cum ar zice britisheanu: "breath-taking".

Dupa popasuri,
care mai de care mai placute, de ce ma temeam n-am scapat. Urcusul abrupt, drumul cam rau, ne-au facut sa o luam la picior.

Numai ca supriza: drumul trecea printr-un rau. Si cine nu are papuci de schimb nu isi permite sa riste:
Dar cine are, cu siguranta isi permite:Si nu au fost suficienti papucii uzi sau zapada necalcata pentru a ne convinge ca ne-am ratacit, numai inserarea si faptul ca drumul se termina in padure, fiind probabil construit pentru exploatatiile forestiere din zona. Analizand harta am descoperit si greseala, abatandu-ne de la drum cu vreo 3 km inainte de Stana de Vale. Concluzia a venit rapid: montam urgent cortul, pana nu se face noapte de tot. Am facut cale intoarsa pana la rau si am pus cortul langa o cabana in constructie, probabil singura asezare omeneasca pe o raza de 4-5 km. Conservele au fost mai gustoase decat de obicei si fructele uscate desert copios. Am adormit repede si din fericire cortul si sacii de dormit si-au facut treaba bine la cele 5-6 grade de afara.


Dimineata, micul dejun pe o radacina a unui copac taiat a fost scurt si traseul clar, renuntand la ocolul prin Stana de Vale si intorcandu-ne pe drumul cunoscut, dar cu promisiunea de a reveni si a incheia traseul conform planului.

Cam asta a fost,
Darie

P.S.
Sfaturi pentru incepatori, de la un incepator avansat:
- nu uitati sa luati chibrituri;
- s-ar putea sa merite achizitia unor pantaloni speciali pt ciclisti;
- un cort la momentul potrivit face mult;
- papucii de schimb trebuie folositi numai dupa ce s-au udat serios ceilalti si in zona nu mai e pericol de umezeala;
- poate alte sfaturi in comentarii!

Harta:

Bike route 473372 - powered by Bikemap 

Copyright ©2015 - Aselenizare. All rights reserved.