Sfârşitul de săptămână din 19-20 martie a adus cu el prima zi veritabilă de primăvară. O asemenea ocazie nu putea fi irosită. După luni de inactivitate ziua de 20 martie se anunţa favorabilă unui proiect cicloturistic. Pentru a mări suspansul, merită precizat că tocmai intrasem în posesia unei biciclete noi. O încercasem deja pe arterele Bucureştiului dar vroiam să o supun unei probe mai apropiate scopului principal pentru care o achiziţionasem (ture medii şi lungi pe munte). Dimineaţa zilei de duminică mă găsea rulând pe asfaltul Bucureştiului, îndreptându-ma spre Gara de Nord de unde urma sa iau acceleratul spre Sinaia. O iniţiativă lăudabilă a CFR-ului a fost dotarea trenurilor pe ruta Bucureşti-Braşov cu vagoane ce facilitează transportul bicicletelor. Într-un astfel de vagon, cu bicicleta fixată pe suporturi, porneam spre Sinaia la primul ceas al dimineţii. Bucureşti-ul se îndepărta în fundal în timp ce ziua căpăta putere, urmat de Ploieşti, de întinderile plate, monotone de câmpie, apoi dealurile cu păduri încă lipsite de frunze şi, încet, decorul devenea alpin. In curând crestele stâncoase ale Bucegilor dominau zarea. Această linie ferată traversează dealtfel una dintre cele mai frumoase zone montane din ţară, iar spectacolul înălţimilor alungă monotonia specifică parcurgerilor cu trenul.
Am găsit Sinaia scăldată în lumina dimineţii. O senzaţie de proaspăt mă inundă în timp ce mă îndreptam spre panoul ce afişa traseele şi reţeaua rutieră a zonei. Drumul spre cota 1400 se contura într-un sir de serpentine ce îşi fac loc prin pădurea deasa de brad. Înarmat cu indicaţiile oferite de panoul turistic am încălecat bicicleta. Ascensiunea spre 1400 începea. Un scurt popas în centrul oraşului mi-a oferit şansa sa descopăr un punct turistic unde m-am înzestrat cu o harta detaliată a zonei. Părea un gest logic în condiţiile în care eram la prima mea incursiune în zona. Mai puţin logică a fost alegerea încălţămintei pentru aceasta mică aventura Aveam în picioare pantofi tip sport din pânză care deşi se pretau condiţiilor de drum din Bucureşti, pentru stratul generos de zăpadă din Sinaia păreau doar o gluma nelalocul ei. O bună descriere a situaţiei se poate vedea mai jos:
Am găsit Sinaia scăldată în lumina dimineţii. O senzaţie de proaspăt mă inundă în timp ce mă îndreptam spre panoul ce afişa traseele şi reţeaua rutieră a zonei. Drumul spre cota 1400 se contura într-un sir de serpentine ce îşi fac loc prin pădurea deasa de brad. Înarmat cu indicaţiile oferite de panoul turistic am încălecat bicicleta. Ascensiunea spre 1400 începea. Un scurt popas în centrul oraşului mi-a oferit şansa sa descopăr un punct turistic unde m-am înzestrat cu o harta detaliată a zonei. Părea un gest logic în condiţiile în care eram la prima mea incursiune în zona. Mai puţin logică a fost alegerea încălţămintei pentru aceasta mică aventura Aveam în picioare pantofi tip sport din pânză care deşi se pretau condiţiilor de drum din Bucureşti, pentru stratul generos de zăpadă din Sinaia păreau doar o gluma nelalocul ei. O bună descriere a situaţiei se poate vedea mai jos:
Trebuie să admit că pe partea logistică nu am excelat niciodată în astfel de intreprinderi.
Cu toate acestea urcarea mi-a oferit momente de farmec şi încântare. Peisajul iţi ia respiraţia: păduri de brad, pereţi de stâncă ce erup sălbatic, totul inundat în lumina tare a zilei, albastrul intens şi curat al cerului, o armonie desăvârşită:
Cu toate acestea urcarea mi-a oferit momente de farmec şi încântare. Peisajul iţi ia respiraţia: păduri de brad, pereţi de stâncă ce erup sălbatic, totul inundat în lumina tare a zilei, albastrul intens şi curat al cerului, o armonie desăvârşită:
Am ajuns la cota 1400 puţin după amiază. Eram o prezentă cel puţin stranie: un biciclist, care acum îşi transporta bicicleta în brate prin stratul de zăpadă ce nu mai permitea deplasarea pe doua roti, şi în imediata lui vecinătate, pe pârtie, zeci de oameni costumaţi adecvat, goneau pe ski-uri, pe placi, pe sănii. Netulburat mă îndreptam spre o destinaţie foarte precisă: un petec de pământ ce părea uscat, scăldat din abundenta de razele soarelui. Acolo m-am eliberat de articolele vestimentare afectate de vitregiile drumului şi tot acolo, departe de efortul ascensiunii, am devenit conştient de sublimul în care mă aflam.
Coborârea spre oraş a fost un deliciu. Tot efortul urcării transformat în minute întregi de goana nebuna şi adrenalina. La final primul set de saboţi de frâna pe spate era compromis.
Ajuns în oraş am deviat pentru o vizită la Peleş. Castelul este de o frumuseţe rara, mereu o desfătare pentru priviri si la fel sunt perspectivele spre munţi, accesibile din curtea castelului, un loc în care aparatul de fotografiat îşi găseşte mult sens.
Ajuns în oraş am deviat pentru o vizită la Peleş. Castelul este de o frumuseţe rara, mereu o desfătare pentru priviri si la fel sunt perspectivele spre munţi, accesibile din curtea castelului, un loc în care aparatul de fotografiat îşi găseşte mult sens.
Deznodământul expunerii ma găseşte în gara din Sinaia în aşteptarea trenului spre Bucureşti. Prima experienţă cicloturistica a sezonului ia sfârşit.
Câteva cuvinte despre noua mea bicicleta: Giant Ligero RS3. Se înscrie în categoria trekking, deci ii place asfaltul. Este robusta, bine închegată, eleganta şi foarte comoda. Da senzaţia ca poţi sa rulezi zile în sir pe ea fără urma de disconfort. Asta o face ideala pentru ture lungi, de anduranţă . Se livrează complet utilată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu