luni, 27 septembrie 2010

Transalpina - Munții Parâng

Toamna aceasta am profitat de ultimele zile mai călduroase şi am reuşit sa facem împreună cu Vlad si Cristina o ieşire pe şoseaua Transalpina, DN 67C, care leagă mun. Sebeş (jud. Alba) de oraşul Novaci (jud. Gorj). Lucru interesant este faptul ca drumul trece prin munţii Parâng urcând pana la altitudinea de 2160 m.
Am pornit de la Obârşia Lotrului (jud. Vâlcea), iar ca punct intermediar am stabilit Staţiunea Rânca în Gorj. Iniţial stabilisem să pornim de la Lacul Oașa, dar datorită faptului că drumul de 23 de km de la Lacul Oașa pană la Obârşia Lotrului este în mare parte asfaltat şi datorita faptului ca eu mai parcursesem cu Dani acest drum pe bicicletă i-am convins pe cei doi sa pornim de la Obârşie. De la Cabana Obârșia Lotrului de unde am parcat maşina am pornit spre Petroşani, la doar 2-3 km am virat la stânga și drumul a început sa urce pe valea râului Lotru. Aici, Lotrul nu este mai mare decât un pârâu de 3-4 metri lăţime.
După doar încă câţiva km. drumul se intersectează la dreapta cu un alt drum, care poarta marcajul cruce roşie şi care duce la Lacul Câlcescu (1940m), o derivaţie la stânga a acestui drum pe un afluent al Lotrului duce şi la Lacul Cărbunele. Noi nu am urmat acest drum ci am continuat la stânga pe DN67C. În următorii 3 km drumul urca cam 7 curbe de nivel. Peisajul începe sa arate din ce în ce mai bine:
Transalpina trece de mai bine de un an prin ample lucrări de reamenajare şi porţiunile asfaltate se întretaie cu porţiuni la care doar terasamentul drumului este refăcut. Ajunşi la altitudinea de peste 1800 m, golul alpin începe să se facă simţit.
Deşi refacerea şi asfaltarea drumului este un câştig pentru români şi poate şi pentru turismul care speră sa aducă deopotrivă străini şi români în zonă, în ceea ce priveşte cicloturiştii, aceştia cred că vor trebui sa fie mult mai atenţi la puii de Schumacher care conduc prin zonă sau la fel de periculoşii, dar mult mai simpaticii şoferi furaţi de peisaj.
În jurul altitudinii de 1915 m am ajuns la intersecţia cu un drum care coboară foarte lin spre zona Munţilor Latoriței. După cum arată zona şi drumul, o ieşire în aceasta zonă a urcat multe poziţii în lista "to do" din 2011. În mai puţin de 1 km, se deschide o zona cu vedere amplă spre bazinele Latoriței, Latoriței de Mijloc şi spre M-ţii Muntinului, unde am profitat de o jumătate de ora de răgaz pentru a ne imprima pe retină peisajul.
De aici am continuat spre Vf. Cărbunele II, la poalele căruia se pot observa 2 mici lacuri, care se numără printre sursele Latoriței de Mijloc.
Drumul continua spre Vf. Muntinului (2113m) şi coboară undeva la peste 150 de metri pe verticala pentru a reveni cu o ultima urcare susţinută spre Pasul Urdele (2160 m).
Urcarea este un bun prilej pentru a admira peisajul cu Vf. Mohorul pe fundal.
În Pasul Urdele situat lângă Vf. Urdele (2228 m) am mai găsit încă nişte mici urme de zăpadă. Din Pasul Urdele drumul mai parcurge 2 km în judeţul Vâlcea, de unde se zăresc, mici precum nişte furnici, cabanele din staţiunea Rânca. Intrarea în jud. Gorj întâmpină călătorul cu Vf. Păpuşa, din zona căruia pe versantul sudic, se amenajează o pârtie de schi de câteva sute de metri.
Pârtia are baza chiar la ultima curba înainte de intrarea nordica în Staţiunea Rânca.
Nu vreau sa supăr pe cei din zonă, dar la Rânca planul de dezvoltare zonala a permis construirea unor cabane private sau în scop comercial, majoritatea lipsite de un design specific montan. Cred ca unicul scop a fost acela de a aduce bani dezvoltatorilor pe seama unor "turişti" veniţi în principal pentru a consuma băuturi cu "temperaturi înalte" şi mititei fără număr, fără număr.Regula este întărită şi de cele câteva excepţii din zona.
După o masa binemeritata am încheiat ziua cu sforăit. A doua zi a urmat întoarcerea spre maşină exact pe acelaşi traseu. Din păcate dimineaţa destul de răcoroasa ne-a întâmpinat cu o pălărie de ceata pe Vf. Păpuşa.
Urcarea spre Pasul Urdele a reuşit sa "încingă"motoarele. Sus a trebuit sa schimbăm tricourile pentru a nu simţi frigul pe coborârea spre Lotru. În ceea ce privește coborârea, aceasta este de vis, zonele asfaltate permit intrarea cu viteză în şicane, iar în celelalte zone este binevenit să fii pe un mountain bike.
După ce am coborât spre 1850 m, ceaţa a dispărut şi drumul spre maşină nu a durat mai mult de o ora.
Traseul iniţial stabilit îl ataşez mai jos, recomand cu căldură începerea lui cel puţin de la Lacul Oașa, iar dacă timpul permite, chiar din Sebeş:

Bike route 700043 - powered by Bikemap

Florin L.

3 comentarii:

  1. Salut, nu stii cat din traseu este asfaltat? Mi se pare un traseu minunat de parcurs..dar eu nu am sa`l parcurg pe bicicleta pt ca nu am o conditie fizica excelenta... doresc sa`l incerc pe motocicleta

    RăspundețiȘtergere
  2. aaa si felicitari pt descriere ! Superba !

    RăspundețiȘtergere
  3. Luat in sensul dinspre Sebes spre Novaci ai asfalt bun pana la cabana Oasa (barajul Oasa) cu exceptia a 2-3 portiuni de 2-3 sute de metri. De la cabana Oasa ai pana la Obarsia Lotrului asfalt bun, pe multe portiuni nou (2010) cu exceptia unui calup de 4-5 km. De la Obarsie spre Novaci portiunile asfaltate alterneaza in mod aleator cu cele neasfaltate, dar as zice ca undeva in jur de 70 % e asfaltat. Daca n-ai o sportiva cu carenaj jos, se poate face lejer zic, fara probleme.Merita garantat !

    RăspundețiȘtergere

Copyright ©2015 - Aselenizare. All rights reserved.