Vlădeasa

Luni, prima zi de concediu, am pus bicicleta pe maşină şi am pornit spre satul Săcuieu din judeţul Cluj, unde in urmă cu un an am adunat pampersi. Pe drumul Cluj - Oradea, după Huedin in satul Bologa am facut stanga peste calea ferată şi am mers inca 10 km până când am dat de un indicator - Cabana Vlădeasa 10 km. Planul era sa urc din Săcuieu pe drumuri forestiere până pe vârful Vlădeasa şi să cobor prin Frasinet dupa o tura propusa de un coleg de pe un forum de ciclism, dar vazând indicatorul m-am gândit ca e mai bine pe drum si sunt sanse mai mici sa ma rătăcesc. Aici am lasat maşina şi am început urcarea, dar după nici un km, în urma unei discutii cu o localnică, mi-am amintit de unul din obiectivele turei - arborii seqoia din Rogojel. Asa că m-am întors în Sacuieu şi am început urcarea spre Rogojel - 5 km. Ajuns în sat am întrebat o doamnă care se îndeletnicea cu întorsul fânului, unde sunt renumiţii copaci şi am aflat că de fapt sunt amplasaţi pe un deal la intrarea în sat şi că ratasem drumul, asa că m-am întors din nou din drum.

La intrarea în sat am dat de drumul care urcă pe deal printr-o pădure de conifere, iar in vârful dealului mă asteptau copacii. De fapt sunt 2 sequoia care au o rădăcină comună. Acestia au fost plantati acolo cu peste un secol in urma de catre un baron ungur pasionat de studierea pomilor.

Dupa ce am admirat copacii am coborât din nou la intrarea in sat şi am început o lunga urcare de aproximativ 10 km si 600 de metri pe verticală până la Cabana Vlădeasa.

Drumul e greu dar frumos şi trece printr-o pădure de brazi şi pe lângă o fostă pădure

Nu stiu exact cât mi-a luat urcarea, dar cert e că la 5 minute după ce am ajuns la cabană a început o ploaie care a ţinut o oră, timp în care m-am alimentat si hidratat. După ce ploaia s-a oprit am pornit din nou în sus spre platoul Vlădeasa, mai mult pe lângă bicicleta datorită terenului accidentat si a pantei mari. 15 minute de chin şi ora târzie m-au convins că nu o să văd platoul în ziua aia, aşa că m-am întors încă o dată la cabană şi aici am luat cea mai buna decizie din ziua respectivă. Ca să nu cobor exact pe unde am urcat am luat-o pe un drum prin pădure care părea să meargă pe curba de nivel şi care speram eu să se intersecteze cu drumul plănuit acasă pentru coborâre, drumul fiind marcat cu banda albastră, traseu care face legatura între cabana Vlădeasa şi cabana Padiş.

După câţiva km, chiar în momentul în care mă gândeam că poate ar fi fost mai bine să cobor pe unde am urcat, am dat peste o pancarta cu Prcul National Apuseni şi peste imaginea de mai jos.

Am ajuns la pietrele albe, un alt obiectiv de pe ordinea zilei. Ca şi bonus a reapărut şi soarele pe cer.
De aici am ales să cobor pe un traseu marcat cândva cu punct albastru, dar care nu a mai fost întreţinut din lipsă de fonduri - se întreţine doar marcajul banda albastră de care vorbeam mai sus, conform spuselor cabanierului de la Vlădeasa.

A fost una dintre cele mai frumoase coborâri pe care le-am făcut cu bicicleta datorita drumului înierbat printre brazi şi prin poieni, aer curat, soare şi mult verde.
Aici m-am bucurat de stabilitatea oferita de MTB vs bicicleta Trekking cu care eram obişnuit. La un moment dat poteca se transforma în drum forestier şi apoi in drum pietruit accesibil maşinilor. Dupa încă ceva vreme apare şi prima maşină din care au coborât niste turişti ca să fimeleze ceva pe marginea drumului. Opresc şi eu, era partea superioară a cascadei Vălul miresei de la rachiţele, dar o bandă marcaj şi o cruce amintesc de un accident petrecut în urmă cu 2 ani mă fac să nu mă aventurez aşa că pornesc mai departe să admir cascada de jos.

Di aici drumul e clar, ajung în Răchiţele unde e un asfalt impecabil şi cobor spre Săcuieu pe drumul care duce la Huedin. Am fost foarte aproape să ratez drumul, indicator de Săcuieu era montat doar pentru cei care ură spre Răchitele, nu si pentru cei care coboară.
Harta traseului:

Bike route 1123301 - powered by Bikemap