Aceasta este a 2-a tură în care m-am rătăcit pe Muntele Mare. Dacă la tura precedentă am încercat să ajungem chiar pe Muntele Mare la peste 1800 de metri altitudine, acum am zis sa încerc ceva mai uşor şi să urc pe Buscat la doar 1667 de metri.
De pe harta cu 100 de trasee cicloturistice in jurul clujului am schiţat o buclă combinând mai multe trasee. Pe scurt trebuia să plec din satul Baisoara pe Valea Ierii pana la Moara de pădure şi de acolo să încep urcarea pe Muntele Săcelului, Muntele Bocului, Muntele Filii, Buscat iar coborârea să o fac prin statiunea Muntele Băişorii, pe asfalt până în Băişoara.
Am plecat din Baisoara de la drumul care urcă spre Valea Ierii. Dupa vreo 5 km de asfalt, in Moara de Pădure am făcut stânga pe un drum în direcţia Muntele Săcelului. Drumul urca încet printre o serie de cabane până în sat unde plănuiam să-l părăsesc pentru a urca pe creastă, la muntele Filii. După o discutie cu localnicii, am decis că e mai bine să continui pe drum şi să ajung direct la muntele Bocului, datorita pantei mai domoale si drumului mai practicabil.
O ploaie scurta mi-a amintit că nu mi-am luat geaca de ploaie la mine, asa că am fost nevoit să mă adăpostesc sub un brad, ocazie cu care am decis sa iau si masa. Atunci mi-am dat seama de a 2-a greseala facută, am uitat briceagul cu desfăcător de conservă în maşină, aşa că meniul zilei a fost banane, miere de albine, muesli, cereale si paine. După un sfert de oră, când ploaia s-a oprit, am pornit din nou la drum.
şi dupa încă 5 km am ajuns în creastă
Aici am găsit un marcaj - bandă albastră - care conform hărţii ar fi trebuit să mă ducă în direcţia bună, dar care din păcate nu prea era întreţinut.
Am ajuns într-o poieniţă făcută de tăietorii de lemne, care probabil din hărnicie au tăiat şi brazii cu marcaj, astfel că în momentul când drumul s-a bifurcat am ales varianta greşită.
După ce am ieşit din pădurea de mai sus într-un luminiş, deja intuiam că am ratat drumul. În depărtare vedeam Cheile Turzii, Bedeleul şi Scăriţa Belioara.
Cheile Turzii - în partea stanga a pozei de mai jos
Bedeleul şi Scăriţa Belioara
Dar, ca orice om care se rătăceşte cu harta în mână şi nu vrea să recunoască, şi eu vedeam pe hartă drumuri care m-ar fi dus din punctul unde ma aflam direct la destinatie. Am mai urcat un vârf de munte împingând mai mult bicicleta pentru că drumul se terminase de ceva vreme, şi aici am recunoscut în sfârşit că ratasem drumul şi am decis să cobor. Nu vroiam să cobor neapărat pe unde am urcat, aşa că am luat-o pe primul drum gasit în directia de coborâre cu speranţa că la un moment dat o să ajung pe Valea Ierii. Spre surprinderea mea am regăsit marcajul pierdut exact unde nu mă aşteptam, semn ca ratasem drumul înainte să ajung în poiana despădurită.
Cum totuşi nu eram mulţumit să cobor pe unde am urcat, am decis sa merg pe culmea dealului pana în Muntele Filii, la care renuntasem la urcare dupa discuţia cu localnicii. O ploaie de vară m-a făcut să renunt si la planul asta având în vedere ca-mi uitasem geaca de ploaie acasa, aşa că am coborât pe drumul de urcare, am lasat ploaia în urmă si am ajuns uscat la maşină.
Traseul:
De pe harta cu 100 de trasee cicloturistice in jurul clujului am schiţat o buclă combinând mai multe trasee. Pe scurt trebuia să plec din satul Baisoara pe Valea Ierii pana la Moara de pădure şi de acolo să încep urcarea pe Muntele Săcelului, Muntele Bocului, Muntele Filii, Buscat iar coborârea să o fac prin statiunea Muntele Băişorii, pe asfalt până în Băişoara.
Am plecat din Baisoara de la drumul care urcă spre Valea Ierii. Dupa vreo 5 km de asfalt, in Moara de Pădure am făcut stânga pe un drum în direcţia Muntele Săcelului. Drumul urca încet printre o serie de cabane până în sat unde plănuiam să-l părăsesc pentru a urca pe creastă, la muntele Filii. După o discutie cu localnicii, am decis că e mai bine să continui pe drum şi să ajung direct la muntele Bocului, datorita pantei mai domoale si drumului mai practicabil.
Cheile Turzii - în partea stanga a pozei de mai jos
Cum totuşi nu eram mulţumit să cobor pe unde am urcat, am decis sa merg pe culmea dealului pana în Muntele Filii, la care renuntasem la urcare dupa discuţia cu localnicii. O ploaie de vară m-a făcut să renunt si la planul asta având în vedere ca-mi uitasem geaca de ploaie acasa, aşa că am coborât pe drumul de urcare, am lasat ploaia în urmă si am ajuns uscat la maşină.
Traseul:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu