Valea Drăganului - Stâna de Vale

În 10-11 iulie 2010 am făcut in sfârşit traseul programat pentru excursia de 1 mai.
Ca de obicei nu am pornit cu noaptea in cap. Pe la ora 12 am oprit masina in curtea unui gater, la vreo 5 km mai jos de barajul Floroiu, am încărcat bicicletele şi am plecat la drum.

Vremea era superba, numai buna pentru pedalat.

Dupa cateva poze la baraj, am continuat să pedalăm pe drumul neasfaltat până am gasit un loc de unde se vedea frumos lacul unde am luat masa de prânz. Învioraţi de un "metrorex" (sub) am pornit din nou la drum, printre brazi până la cantonul Ciripa.

Aici, la canton,  este intersecţia cu drumul care duce la Stâna de Vale - in partea dreapta peste un podeţ, în faţă este drumul pe care am urcat în excursia de 1 mai si care se înfundă sus în munte şi la stânga e un drum pe care se poate ajunge la cascada Moara Dracului - marcaj cruce albastra. Am luat-o pe drumul spre cascada şi pe drum ne-am întâlnit cu 2 cunoscuţi veniţi pe jos de la Stâna de Vale ca să admire cascada. Din pacate marcajul e foarte şters şi noi nu am citit cu destulă atenţie descrierea turei la Moara Dracului facută de Florin - la aproximativ 1 km de la canton se continuă pe drum pe parcursul unui pârâu, iar în momentul când drumul se desparte de apa trebuie continuat pe cursul pârâului - şi astfel am ratat poteca. După 30-40 de minute de urcat pe drum ne-am dat seama de eroare, dar timpul nu ne-a mai permis să vedem cascada şi astfel ne-am întors la canton şi am luat-o spre Stâna de Vale.

Urcuşul de la canton e foarte accidentat şi un pic cam dificil pentru bicicletele noastre de trekking, astfel ca am avut de împins un pic.

Cred ca a durat cam o ora urcarea, nu am cronometrat, dar priveliştea de sus a meritat tot efortul

În vârf sunt câteva indicatoare de trasee spre Padiş, dar noi am început coborârea spre Stână. Cam la 1 km înainte de Izvorul minunilor, i-am reîntalnit într-o poieniţă pe drumeţii de la cascada care-şi montau cortul. Noi am coborât mai jos la Izvorul minunilor sa ne refacem proviziile de apa, apoi ne-am intors in poieniţă să campăm.

N-am avut probleme cu somnul după efortul depus pe parcursul zilei. 

A doua zi am trecut din nou pe langă izvor, dar de data asta era mai aglomerat decât cu o seara în urmă, aşa că nu am pierdut prea mult timp in zonă.

Am ajuns şi în aşa-zisa statiune, care spre dezamăgirea nostră arată dezolant. Asemeni altor statiuni construite de "Sindicate" - Vidra, Herculane, etc. - în ultimii 20 de ani nu s-a mai facut nici o investiţie. Singurul lucru care ţine pasul cu vremurile în care trăim fiind preţurile.

La ieşirea din staţiune am cotit dreapta pe Valea Iadului - un adevarat Highway to hell pentru maşini, dar un paradis pentru biciclete. 

La cascada Valul Miresei (cea de pe valea Iadului si nu cea de la Rachitele) am avut plăcuta surpriză sa mă întâlnesc cu Adi, colegul meu de bancă din liceu. Drumul mai trece şi pe lângă cascada Iadolina pe care nu am apucat s-o vedem, din lipsă de timp

Urmatoarea oprire a fost la lacul Leşu, unde am luat prânzul şi ne-am răcorit.

De la baraj incepe asfaltul, de care ne-am bucurat până în satul Remeţi unde am cotit dreapta şi am început cei 10 km de urcare spre barajul Drăgan. Nu stiu cat a durat urcarea, dar am avut de toate: de la soare arzător până la ploaie, iar in vârf era o "frumoasă serbare câmpenească". Coborârea spre locul unde era parcată maşina şi priveliştea asupra lacului ne-au făcut sa uitam de oboseala cătărarii.

Traseul:

Bike route 454001 - powered by Bikemap